Dupa primele trei piese de pe noul album Rob Zombie am decis sa ma opresc. Nu pentru ca nu ofera ceva placut ci pentru ca dezvaluie o nota sexuala, lasciva.
Fix in acel moment mi-am amintit cum cei de la HIM tot promoveaza noul album drept cel mai 'lasciv' si facand o scurta comparatie intre Hellbilly Deluxe 2 si Screamworks ajung la concluzia ca tineretul preponderent format din fani HIM cam nu stiu cum e treaba cu sexualitatea in muzica.
Revenind la Hellbilly Deluxe 2, nu cred ca sunt foarte multi cititori ce au trecut cu vederea primul Deluxe lansat in 1998. Da, acel album cu Dragula si Superbeast.
Rob Zombie a fost intodeauna un personaj ciudat, de fapt cred ca mai degraba poate fi catalogat ca o minte creativa mai complexa decat altii din generatia sa. Pana la urma ce e arta pentru unii, e ciudat pentru altii.
Zombie a avut intotdeauna aceasta pasiune de a inlatura barierele creative, atat in muzica cat si in film. Hellbilly a fost o dovada in acest sens, practic era acel feeling 'club' imbibat in metal si hard rock cu un rezultat ce l-a facut poate mai popular decat in perioada cu White Zombie.
Partea a doua este mai sumbra si poate nu la fel de 'groovy' insa cu un continut liric adaptat vremurilor noastre in care Zombie se foloseste atat de clasicele elemente horror dar si cateva trimiteri la credinta oarba practicata de parte din americani.
Pus langa prima parte, Hellbilly Deluxe 2 este o continuare destul de fireasca cu un single (Sick Bubblegum) la fel de bine ales, un fel de predecesor al lui Dragula. Nu e neaparat genul de album catchy si nici nu prinde de la prima auditie insa imbucurator faptul ca Zombie inca are in palmares idei ce abia asteapta sa prinda contur.
Si cum spuneam si la inceput, nici sexualtiatea nu este un element neglijat, de fapt Zombie a insistat intotdeauna asupra subiectului mai ales in filmele regizate, desi puse intr-un context ceva mai morbid.
Problema cu Hellbilly Deluxe 2 este ca nu e suficient de 'groovy' pentru a prinde din prima, ori un album compus in astfel de maniera cam asta ar trebui sa faca. Sau cel putin asta a facut produsul lansat in 1998. Totusi achizitia lui John 5 isi spune cuvantul, parte din compozitii devin impresionante insa pe parcurs sufera din pricina unei parti lirice poate nu suficient lucrata.
Sunetul este mult mai curat, tocmai pentru ca Zombie a insistat mai mult pe instrumentatie decat pe samplere. Soundul industrial nu este la fel de predominant insa ideile lui John 5 reusesc sa completeze din minusuri.
De fapt din industrial a ramas partea de percutie ce straluceste pe The Man Who Laughs, piesa ce ofera un 'solo' de circa 4 minute.
Nu este la fel de bun ca prima parte, insa Hellbilly Deluxe 2, reuseste in final sa ofere cateva momente placute.
Totusi necesita auditii repetate. De apreciat insa acel feeling country, de parca esti intr-o bodega din Texas.
Gizas
Nota: 8/10
Tracklist:
01. Jesus Frankenstein
02. Sick Bubblegum
03. What?
04. Mars Needs Women
05. Werewolf, Baby!
06. Virgin Witch
07. Death and Destiny Inside The Dream Factory
08. Burn
09. Cease to Exist
10. Werewolf Women of the SS
11. The Man Who Laughs
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
