Rotting Christ: Legendele grecilor au ajuns la Bucuresti

de Buvnitz

Rotting Christ: Legendele grecilor au ajuns la Bucuresti


Cum bine zicea Sakis acum ceva vreme un turneu Rotting Christ nu este complet fara un concert in Romania. Dovada au fost precedentele evenimente aproape sold out fapt pentru care un pachet de trei concerte nu pare o afacere atat de riscanta cand vorbesti de un nume cu asemenea deschidere catre publicul roman.

Am pierdut deja sirul vizitelor lui Sakis in Romania insa cert e ca showurile devin din ce in ce mai bune, odata cu evolutia pe plan muzical apare si cea live..posibilitatile fata de acum cativa ani sunt evident mai mari, pornind de la backline, club si pana la concepte vizuale cat mai complexe (bine in cazul de fata nu e chiar necesar).

Nu stiu daca dorinta de a avea atatea trupe de deschidere a fost a lui Sakis sau a celor de la Massive Music insa sa-mi fie cu iertare, a trecut ceva vreme de cand am vazut trupe atat de slabe. Sa fiu sincer in Romania gaseai trupe net superioare fata de Dark End si chiar De Profundis (nume total schimbat fata de prima data cand i-am vazut in 2007 in Grecia).

E drept ca nici publicul nu s-a aratat interesat de ce a fost in deschidere avand in vedere ca la primele doua trupe mai mult de jumatate din sala era goala iar cei prezenti erau indusi mai degraba intr-o stare de somnolenta.

Sa fiu sincer nu credeam ca in 2011 se mai poate copia Ancient in asemenea hal. In fine, poate sunt rautacios insa astfel de eforturi mi se par absolut inutile.

Ce-i drept ca lucrurile s-au schimbat odata cu aparitia Daylight Misery si Omnium Gatherum, cei din urma avand rolul de co-headliner daca judecam dupa istoria acestui grup finlandez. Adevarul e ca nu au ajuns niciodata atat de departe dar in asemenea cazuri muzica primeaza iar Omnium Gatherum se incadreaza perfect in preferintele amatorilor de death melodic.

O abordare interesanta intre melodic si brutal, 15 ani de metal isi spun cuvantul cel putin la capitolul mod de compozitie si profesionalism. Cel putin Omnium Gatherum isi merita locul de co-headliner...si cu inca un Daylight Misery pe afis era un pachet mai mult decat acceptabil.

Sala s-a umplut treptat, mai mult decat 300 de insi cum bine am invatat din filmul pe care unii din noi l-au urmarit cu atata obsesie. Un lucru pe care l-am observat si la colegii de breazla Septicflesh este ca grecii au un mod foarte interesant de a emana acea energie produsa pe scena. E diferit..as putea spune ca e intens, parca pe scena e acel spirit de razboinic din legendele elene.

Mai interesant este faptul ca intregul concept Rotting Christ a ramas acelasi in ciuda unor abordari stilistice ce au evoluat constant..totusi Non Serviam nu suna cu Theogonia sau Aealo...dar identitatea ramane la locul ei, un aspect dificil de pastrat cand vine vorba de schimbari.

'Satan' inca se simte in sala, s-a renuntat la headbanging pentru moshpit, Sakis parca nu imbatraneste..totusi vremurile se schimba.

Un setlist bine conturat (n-am inteles de ce a lipsit totusi Nemecic din ecuatie) dar destul de scurt. 60 de minute trec destul de repede pentru unii. Dar ca nivel de live Rotting Christ au bifat un show ireprosabil pentru cine reuseste sa-l guste asa cum trebuie. Ce-i drept am devenit un pic nostalgic cand am observat ca zbieretele lui satan sunt inlocuite cu strigate de lupta (unde mai pui si momentul glorios a lui Sakis de la finele showului) dar nu pot ignora puterea unui astfel de show.

N-am inteles totusi diferenta masiva intre sunetul trupelor de deschidere si Rotting Christ...si sa fiu sincer nici nu cred ca are mare importanta.

A da, eveniment marca Hatework deci nu cred ca putem vorbi de probleme.

Poze Concert Rotting Christ in Bucuresti



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter


Concerte recomandate: