Printe nu mai sta departe,
Portile se-nchid.
Cavalerii noptii asteaptã
Semnul tãu divin,
Îngeri, lorzi inarmati cu lãncii,
Strigã într-un glas
“Suntem tot ce-a mai rãmas...”.
Printre vii si printre morti,
Zeii trec în grabã
Lasã foc în urma lor,
Oastea capu-si pleacã
Singur vântul calm vegheazã
Sãbii si cutite,fete îmbãtrânite…
Clanuri de eroi, azi suntem un neam,
Sãbiile unim sub un singur steag !
Noaptea îngrozitã,parca
Tot a jale cântã,
Vântul s-a ascuns în grabã
Dupa-o veche stâncã.
Nu-i mai timp de-o rugãciune,
Clipa e aproape.“Mâine” e departe…
Lãnciile brãzdeazã cerul in mãrete rânduri,
Vãile suspinã astãzi parcã din adâncuri.
Tot Pãmântul e de gheatã,
Suflete pier multe,Visele sunt sumbre…
Torte lumineazã calea,moartea stã la panda.
Câtã frunzã, câtã iarbã, rãul e în luncã,
Preamãrite print,de-a pururi sunt un simplu lord,
Voi fi mândru chiar de mor…
Clanuri de eroi, azi suntem un neam,
Sãbiile unim sub un sïngur steag !