Scorpions e o trupa ce nu are nevoie, evident, de prezentare. Insa e o trupa ce are nevoie, constant, de re-inventare, de cosmetizare. Atunci cand hotarasti sa nu te retragi si sa ramai cat mai mult pe scena, e necesar sa gasesti reursele compozitionale de a face asta. Scorpions nu sunt la prima incercare de acest fel; cele anterioare au avut, cu siguranta, succes. Poate nu atat de mare incat sa le aduca gloria de altadata, insa suficient incat sa ii mentina in atentia publicului.
Scorptions - Humanity Hour I
Acest ultim produs Scorpions incepe realmente promitator. "Hour 1" suna greu, un pic mai dur decat ceea ce te astepti in mod normal de la trupa germana. Pare ca Scorpions si-au regasit a doua tinerete. Riff-urile sunt clasice, insa sunetul si productia sunt ceva nou pentru acest cvintet de melodic heavy metal.
"The Game Of Life" se invarte aproximativ in acelasi registru, insa parca intensitatea e mai scazuta si energia mai potolita. Suna a Scorpions-ul anilor '90.
"We Were Born To Fly" scade si mai mult tonus-ul, insa ramane in registrul placut al hard-pop-ului; o muzica foarte buna de ascultat in masina, pe autostrada.
"The Future Never Dies" deschide seria baladelor de pe acest album si incepi sa te intrebi daca nemtii nu au ramas doar cu intentia de pe urma presupusei lor re-inventari. Balada e frumos construita, insa nu spune absolut nimic nou in domeniu.
"You're Lovin Me To Death" ridica din nou pulsul si ritmicitatea ei sacadata pica bine. Refrenul, insa, e total nepotrivit cu strofa. Daca strofa are greutate, refrenul se disipeaza in modulatii de-a dreptul banale.
Scorptions - Humanity Hour I
"321" incepe ca o piesa Black Label Society tot riff-uri clasice, insa energia degajata de ele e un plus evident pentru trupa. Si aici refrenul e slab, insa nu atat de slab ca pe precedenta. De remarcat chitara solo, intotdeauna un element interesant la Scorpions.
"Love Will Keep Us Alive" ne trimite din nou la compozitiile melancolice si baladesti ale anilor '80. Si, din nou, avem de-a face cu o balada frumoasa si atat. Poate ca pentru multi e de ajuns...
"We Will Rise Again" incepe excelent, cu o tema de chitara percutanta si energica. Insa urmarea e tot o balada, in ritm ternar si ceva mai dinamica, dar o balada. Cea mai interesanta e bridge-ul, cu al sau crescendo.
"Your Last Song" este de ce nu ma mir? tot o balada. Si, dupa principiul "ce-i prea mult strica", aceasta piesa plictiseste deja. Nu inteleg, totusi, de ce trupele in varsta se incapataneaza si persista intr-un mod componistic la 20 de ani dupa ce acel gen si-a avut apogeul. Stiu, nostalgici sunt destui, dar nu poti rezista pe scena mondiala doar cu nostalgicii. Sau poate ma insel eu...
Scorptions - Humanity Hour I
Trec peste "Love Is War", o piesa lenta care ilustreaza perfect afirmatia de mai devreme. "The Cross" e surpriza albumului, o colaborare cu Billy Corgan de la Smashing Pumpkins. De altfel, Corgan a declarat in repetate randuri ca Scorpions a fost o trupa importanta in dezvoltarea sa muzicala timpurie.
Ok, recunosc, imi place Corgan si imi plac Pumpkins si pot fi acuzat de subiectivism, insa piesa asta este, efectiv, cea mai tare de pe tot albumul! Energie, ritm, riff-uri inventive si o parte de mijloc pe care vocea lui Corgan se potriveste perfect.
Materialul se incheie cu "Humanity" si, pentru un moment, am crezut ca vor incheia tot cu o balada. Nu e chiar asa, piesa se dezvolta frumos, cu tot cu refrenul destul de banal. De remarcat frumoasa impletire a vocilor, un capitol la care Scorpions s-a priceput intotdeauna.
In concluzie, un album nou Scorpions care aduce ceva nou dar care si statorniceste ideea ca, dupa o anumita varsta, muzicienii nu se mai pot schimba, chiar daca vor...
Auditie placuta!
cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
