Shining - VII - Fodd Forlorare (Cronica de album)

de Buvnitz

Shining - VII - Fodd Forlorare (Cronica de album)


Haideti sa ne intoarcem in 2006. Stia cineva de Shining? Prea putini. Hai sa comparam cu 2008 - Shining are parte de un adevarat boom la capitolul notorietate.

Ma refer desigur la scena internationala a metalului, in partea underground 'cvlt' 'necro' si cum mai vreti sa-i spuneti, Niklas Kvarforth devenise deja un star necontestat, adorat dar in acelasi timp neinteles (in ziua de azi ramane la fel de 'inteles' de cei ce l-au transformat in idolul unei generatii cu adevarat de neinteles).

Boom-ul s-a datorat unui disc pe nume Hamstad, de altfel unul din cele mai bune materiale lansate in ultimul deceniu. Ce-i drept este un album extraordinar din toate punctele de vedere si probabil punctul culminant al carierei. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, lumea s-a mai calmat putin...a venit si albumul cu numarul sase catalogat drept 'munca la plezneala pentru a scapa de casa de discuri'. Deci il trecem cu vederea (desi cover-ul dupa Ohm este extraordinar).

Trecem la capitolul sapte unde problemele apar incepand de la casa de discuri si terminand cu producatorul vinovat de amanarea lansarii. Productia in sine lasa de dorit. Chitarile par luate cu un preset de pe Halmstad (asta de fapt nu e un lucru deloc rau) iar sunetul tobelor este la pamant. Premierul suna a plici, toba mare parca bate in perna pentru a nu deranja vecinii, s.a.m.d. Trecem si peste acest capitol.

Cum ramane cu muzica? Ce-i drept ma asteptam la altceva. Parte suna a idei reciclate de pe Halmstad, parte suna a experimente esuate, parte a umplutura fara sens. Fortvivlan, Min Arvedel este exact acea parte reciclata a lui Halmstad...nu reuseste sa aduca nimic nou, ba mai mult irita si te indeamna sa dai usor un stop pentru a te intoarce la albumul cinci.

Tiden Laker Ingra Sar intra la capitolul experiment esuat, dorinta de a alterna partile acustice cu black metal-ul cu iz de old school devine prea vizibila iar efortul in zadar.

Manniska O'Avskyarda Manniska pare o piesa compusa in stilul tipic Shining asa ca trec usor peste ea. Singurele doua piese care intradevar au ceva de spus sunt Tillsammans Ar Vi Allt si FFF. Intre cele doua avem de audiat o compozitie de patru minute pe pian/voce/chitara acustica ce nu-si are rostul...cel putin nu pe acest album.

Concluzia? Inapoi la Halmstad! Nevoia de a schimba macazul si de a prezenta atmosfera Shining intr-o alta maniera pare o usoara obsesie iar rezultatul nu este deloc placut. Se intelege intentia dar rezultatul nu e chiar acolo. De remarcat insa abilitatile vocale ale lui Niklas care in sfarsit decide sa aduca in compozitie si parti clean mult mai vizbile si esentiale pentru muzica.

VII ramane un album ce nu deranjeaza dar nu impresioneaza, sau cel putin nu se ridica la nivelul materialelor precedente. Dar sunt momente bune si momente slabe, din punctul meu de vedere Shining ramane in continuare una din cele mai interesante formatii ale noului val scandinav.

P.S.: Sinceritatea din acest videoclip este din ce in ce mai rar intalnita. Scurt si la obiect!



500.000 rock & metal videos on ROCKTUBE and METALHEAD



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: