Labyrinthic Metal Evening: un eveniment la standarde inalte

In seara de sambata, Silver Church a fost gazda unui concert maraton de peste 7 ore marca Donis Art: Labyrinthic Metal Evening. Am fost convinsa de la bun inceput ca este vorba despre un eveniment organizat la cele mai inalte standarde, incepand cu locatie si conditii de desfasurare pana la trupele invitate.

Date fiind acestea, pretul biletelor mi s-a parut justificat si m-as fi asteptat la un public ceva mai numeros. Din pacate, nu cred ca au fost mai mult de 150-200 de persoane la concert.

Vedeti poze de la concertul Labyrinthic Metal Evening aici: Poze Concert Labyrinthic Metal Evening.

Cele doua trupe romanesti din deschidere, Kistvaen si Indian Fall au fost o alegere excelenta: ambele trupe au avut lansare de album si prestatii cu nimic mai prejos de a trupelor straine, fiind urmariti cu interes de public.

Kistvaen este, probabil, cea mai interesanta trupa din peisajul metalic autohton actual. Ma bucur ca exista si la noi muzicieni care au inteles ca, pentru a face cu adevarat ceva, trebuie sa iei lucrurile foarte in serios. Se vede ca baietii au muncit foarte mult, venind cu ceva cu adevarat deosebit. Concertul din Silver Church a fost o ocazie foarte buna pentru ei sa lanseze albumul si sa dovedeasca faptul ca si in Romania se poate face muzica la standardele din vest. Piesele de pe 'Unbekannte' au sunat foarte bine live, momentul de maxima intensitate fiind piesa 'Canitude', cand insusi Niklas Kvarforth a urcat pe scena pentru a canta alaturi de ei, cu nelipsita sticla de whiskey in mana. Am observat ca baietii aveau ceva emotii, dar au facut fata cu succes provocarii de a canta in acest cadru special si, mai ales, alaturi de unul din cele mai controversate personaje ale scenei metal. Sonoritatile apasatoare dezvaluie influenta clara a muzicii Shining, dar sunt, totodata, o noutate binevenita pe scena romaneasca.

A urmat inca un concert de lansare oficiala, cea a EP-ului 'Fear: 4 Stages' al celor de la Indian Fall. Pe langa piesele noi, care suna din ce in ce mai bine, s-au cantat si cateva din compozitiile deja binecunoscute, cum ar fi 'Black Suite si 'Serpent Whores of Salvation'. Concertul Indian Fall a fost cel mai scurt, timpul acordat putand fi ceva mai consistent si playlistul mai cuprinzator. In ciuda schimbarilor de componenta, trupa suna la fel de bine live. Djeeckx este foarte potrivit in rolul de vocalist, iar partile de backing vocals, preluate de Radu, completeaza foarte bine linia melodica. Sunetul putea fi ceva mai bun, dar per ansablu a fost un concert foarte bun.

Cand vine vorba despre Norvegia, rockerii se gandesc automat la black metal, cel mai mare export cultural al tarii. Pe langa black metal, acolo se practica toate genurile muzicale posibile, si inca la cele mai inalte standarde, fie ca este vorba de trupe mainstream sau underground. In ultimul timp apar tot mai multe combinatii ciudate, neasteptate, cum sunt cei de la Vulture Industries: un metal avantgarde, experimental cu influente de la black metal la jazz si muzica de cabaret. Piesele lor suna ca si cum ar incerca sa transpuna muzica inceputului de secol XX in contextul metalic actual. Atat pe noul album, 'The Malefactor's Bloody Register', cat si live, Vulture Industries redau cu succes atmosfera filmelor clasice cu raufacatori, cu intamplari din saloon sau spectacole de cabaret. Concertul lor a fost probabil surpriza serii, de departe cel mai intens si teatral, cu o prestatie la cele mai ridicate standarde. Solistul, Bjørnar, a interpretat, pe rand, rolul criminalului psihopat, al nebunului si al spanzuratului, atarnandu-si de gat un streang pe care l-a intins prin public, implicand audienta in reprezentatie.

A urmat un recital gothic/horror metal cu nemtii de la The Vision Bleak. Ca si Vulture Industries, s-au bazat destul de mult pe un show vizual, prezentandu-se costumati in niste morti vii pentru a reda cu fidelitate atmosfera intunecata si stranie de pe albume. Au cantat, in mare parte, piese noi, dar nu au lipsit, desigur, 'Night of the Living Dead' sau 'Wolfmoon'. Pentru fanii genului, The Vision Bleak a fost concertul pe care il asteptau de mult, si cred ca nu au fost deloc dezamagiti. Nu sunt sigura cum si de ce The Vision Bleak au ajuns sa colaboreze cu Niklas Kvarforth, dar daca tot cantau pe aceeasi scena cu Shining, l-au invitat pe Niklas sa cante cu ei piesa 'I Dined With the Swans'. Sincer, nu mi s-a parut un moment prea convingator, datorita contrastului puternic intre stilul celor de la The Vision Bleak si cel al lui Niklas - mai ales ca acesta din urma a profitat (inca o data) de ocazie pentru a pune stapanire pe scena.

Legendara trupa Nightingale si-a facut aparitia in jur de miezul noptii, avand cel mai lung recital al serii (in jur de doua ore, spre marea disperare a lui Niklas, care dadea semne de nerabdare). Desi fanii Shining nu au fost prea incantati de recital, o parte mai consistenta din public era venita special pentru Nightingale, aceasta fiind o ocazie unica de a-l vedea live pe renumitul Dan Swano. Cred ca Nightingale au avut cea mai mare priza la public, cu toate ca a fost un concert axat mai mult pe tehnica decat pe viteza si agresivitate in executie. Pe langa piese Nightingale de pe toate albumele, Dan Swano & Co. le-au oferit fanilor si doua din cele mai cunoscute piese Edge of Sanity, 'Losing Myself' si 'Black Tears', punctul culminant al recitalului. Dupa terminarea concertului lor sala s-a cam golit, ramanand doar amatorii de suicidal black metal.

Headlinerii serii, Shining, au urcat pe scena in jur de ora 3, cand atat ei cat si publicul care mai ramasese erau cam terminati de oboseala si/sau alcool. In momentul cand a urcat pe scena, Niklas avea deja mainile pline de sange de la taieturile pe care si le-a cauzat ori de plictiseala ori de la prea mult alcool consumat pe parcursul celor 5-6 ore de asteptare. In ciuda orei foarte tarzii, cei de la Shining au avut o prestatie perfecta. Totusi, nu au obtinut reactia asteptata din partea publicului. Din acest motiv, Niklas chiar a vrut la un moment dat sa incheie concertul, dar fanii au protestat, asa ca au mers mai departe cu playlistul, fara a reveni (sau a fi chemati) pentru bis.

Setlist-ul a fost compus in mare parte din albumele 'VI - Klagopsalmer', de pe care au cantat cam jumate din piese ('Plagoande O, Helga, Plagoande', coverul Seigmen la 'Ohm', 'Vilseledda Barnasjalars Hemvist' si 'Fullstandigt Javla Dod Inuti') si viitorul produs, 'VII - Fodd Forlorare' (de pe care au prezentat 'Fortvivlan, Min Arvedel' si 'Manniska O'Avskyvarda Manniska'). De pe albumele mai vechi, au cantat 'Svart Industriell Olycka', 'Langtar Bort Fran Mitt Hjarta', 'Neka Morgondagen', 'Claws of Perdition', 'Submit to Self Destruction'. Spre sfarsit, Niklas a avut un moment neasteptat de pozitivism, in care si-a prezentat viitoarea sotie si a facut un compliment femeilor din Romania si Ungaria, dedicandu-le piesa 'Lat Oss Ta Allt Fran Varandra'.

Ostilitatile s-au incheiat pe la 4.30 dimineata, cand cei veniti in numar destul de mare din alte orase s-au indreptat, probabil, direct spre gara. A meritat din plin sa bat cei peste 500 km pentru a ajunge la Labyrinthic Metal Evening. A fost o seara de neuitat: totul a fost organizat in cel mai mic detaliu, atat publicul cat si trupele s-au simtit foarte bine si au interactionat unii cu altii, s-au facut poze, s-au impartit autografe si s-au dezbatut impresii. Asteaptam cu interes urmatoarele evenimente de calitate din seria organizata de Kogaionon/Donis Art.



H_E_L