Sincarnate - As I Go Under (cronica de album)

de Buvnitz

Sincarnate - As I Go Under (cronica de album)


Se spune ca pentru a compune o adevarata opera iti trebuie ani buni de munca si sacrficiu. Sigur, termenul de 'opera' difera de caz si om, critic sau nu. Iar critici se pare ca avem suficienti prin preajma.

In cazul SINCARNATE au trebuit circa patru ani de munca pentru a lansa acest As I Go Under, o continuare foarte fireasca a lui On The Procrustean Bed. Continuarea este desigur in termeni conceptuali pentru ca la capitolul instrumentatie si compozitie lucrurile au evoluat (inevitabil).

Sincarnate nu este nicidecum o trupa care incearca sa vina cu o muzica transformata in revelatie. Din contra, Sincarnate se ingroapa intr-un tipar doom/death folosit cu preponderenta in ultimul deceniu in scena europeana. Insa doua aspecte stralucesc si dau contur acestui album.

Paradoxal, Sincarnate reusesc sa abordeze cu succes acest stil suprasaturat si in final sa-i dea o forma ce defineste trupa si o separa de alte experimente ale genului. Iesiri constante din decor, pasaje acustice, clape, faze orientale, ruperi de ritm, pasaje deloc fixe si repetitive, toate acestea duc la o jumatate foarte bine construita. Iar peste acest element apare un altul, la fel de vital.

E drept, versurile sunt o parte vitala in acest nume, un element ce dtransforma aceasta trupa intr-un altfel de experiment, unul reusit. Inca de la primul EP am sustinut ca Sincarnate este trupa cu cele mai complexe pasaje lirice din Romania. As I Go Under nu face decat sa continue povestea discului de debut doar ca acum totul este dus la un nivel net superior ce lasa uneori impresia unei nevoi de a realiza un intreg doctorat pe aceasta tema.

Booklet-ul ar trebui sa faca lumina in acest caz si oarecum amuzant este ca toate versurile au reusit sa incapa in pagini. Conceptual este inutil de analizat si transcris in cronica. Este unul din motivele pentru care acest album ar trebui cumparat in format fizic, pentru a-l avea ca un intreg si a-i intelege mesajul.

In termeni de productie As I Go Under poate oricand sa se prezinte cu capul inainte in fata oricarui material de gen, ba chiar suna mult mai bine decat alte discuri doom/death lansate in underground in ultimii doi ani. Claritatea inregistrarii si masterizarii reprezinta un punct vital in redarea atmosferei melancolice propuse de Sincarnate.

As I Go Under vine cu doua fete. Prima este cea conceptuala, unde liricul surprinde cum nimeni nu a reusit de foarte mult timp. Al doilea este cel muzical, unde Sincarnate reusesc sa dea contur si sa surprinda prin abordare.

Unii il pot vedea ca un material deloc accesibil. Si au dreptate, As I Go Under se adreseaza in special amatorilor de sonoritati melancolice si cu multa rabdare. Caci ai nevoie de rabdare pentru un asemenea album.

Singura mea nemultumire este ca as fi dorit sa aud parte din versuri transpuse si in parti clean ale vocii, parti cantate. Dar asta ma face doar sa fiu mult mai atent la booklet, ceea ce nu e deloc un minus. In orice caz, patru ani pentru un asemenea disc? A meritat!

Nota: 9/10

Tracklist:

01. Acedia – Tristitia de Buono Spirituali
02. Song Of Eternal Return
03. I Defy Absurdity
04. Getting Over Jocasta
05. On Earth, The Furthest
06. Unbearable Lightness of Guilt
07. Nurturing the Gods Of Doubt
08. Doomed As We Are
09. Ecce Homo!
10. Rituals of Obnubilation



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: