-Unde esti?
-Pe scari, ajung acum.
-Vezi ca esti coordonator. Ai mai fost?
-Nu.
-Te descurci?
-Sper.
Asa incepe evenimentul pentru mine. Ajung in Arene si dau de oameni care erau acolo cu mult timp inaintea mea. Obositi, dar totusi plini de energie. Ciudat concept. Aveam echipa de baruri. Fete cunoscute si o fata noua. S-a facut training-ul general, mi s-a facut mie training, sa stiu ce training sa le fac, a fost un mare festival de training inainte de concert. Pe fast forward. Ca sa ne ajute sa ne intelegem mai bine, trupele faceau si probele de sunet, so yeah…
Se face 18:55. AMR 5 min, iar noi aveam barurile pregatite, si stateam in cerc sa discutam “detaliile finale”. In traducere libera, caterinca. Incepe accesul si toata lumea isi ia locul lui. Prima parte din concert, ca de obicei, explicam de unde se iau jetoanele, ca in a 2-a parte sa incepem sa imbatam lumea. Trupa care deschide nebunia e Between Colors. O trupa la inceput de drum, cu un sunet distinct si care are un viitor promitator daca se tin de treaba. E al 2-lea concert in care ii ascult, si trupa a sunat la fel de bine ca atunci, poate chiar mai bine. Chitare distorsionate, clape, atitudine, ce poti cere mai mult?
Cel mai fain lucru in a fi voluntar in echipa de baruri la un concert e ca inveti sa te intelegi cu oamenii prin semne. Ridica un deget si arata spre dozatorul de bere, torni o bere. Ridici un deget, primesti un jeton. Iti arata dozatorul de bere si iti pune un jeton pe masa, torni o bere. Iti face semn ca insurubeaza ceva, faci o surubelnita si ridici 2 degete. Primesti 2 jetoane. Problemele apar la whiskey cu cola, “pune-mi 4 shot-uri de Jagermeister intr-un pahar de bere cu 2 de vodka deasupra” si alte cereri de genul. Atunci inveti sa citesti pe buze.
Au urmat Bucovina. Pauza dintre trupe a insemnat jumatate de ora in care toti oamenii prezenti la concert isi aduc aminte ca au paharele goale si ar fi cazul sa treaca pe la bar. So much fun. Din momentul in care au inceput pana cand au terminat, au pastrat prezenta scenica si intensitatea cu care ne-am obisnuit. Momente de mosh care duc in momente de melancolie si dor, incadrate intr-o adevarata poveste care insemana Bucovina. Pe piesa Straja nu doar ca am auzit publicul cantand, ci si barmanii de langa mine.
-Cate butoaie ai terminat pana acum?
-7-8, si unul e pe moarte. Ce fac?
-Ma anunti cand se termina si il schimbi.
-Intrebare.
-Da
-Toata lumea bea. Noi cand?
-Dupa concert, ca uiti sa torni bere.
Termina Bucovina si se ia pauza de jumatate de ora. Oamenii iar scapa de amnezie si ies la tigara, iar dupa tigara merge o bere, asa-i? Intra Sirenia pe scena si incep urletele. Concluzie: lumea se simte bine. Trupa a inceput in forta si a terminat si mai in forta, timp in care isi dau sufletele pe scena. Tot respectul pentru trupele ce isi tin toate concertele de parca ar fi ultimul lor concert si trebuie sa fie cel mai bun. Din motivul asta Sirenia au avut o energie rar intalnita de mine. M-am mai simtit asa la Zdob si Zdub, la concertul aniversar de 20 de ani, dar Zdubii sunt una din trupele care ma ridica si din mormant. Alta pauza intre trupe, iar dispare amnezia, iar merge berea dupa tigara.
-Marin, daca ma duc la o tigara se supara cineva?
-Stai sa inceapa Delain, stii ca acum vine lumea.
-Ok. Ma anunti tu cand pot pleca?
-Bineinteles.
Incep Delain. Alta trupa pe care o vad pentru a 2-a oara. Cum toata lumea radea de pronuntia in romana a trupelor straine, mi-am adus aminte ca data trecuta cand i-am vazut, dupa fiecare piesa Charlotte spunea “Multumesc Bucurestiiiiii” (fara pronuntie pe diacritice). De data asta s-a rezumat la “Multume Bucure”. Lasand glumele la o parte, tot respectul meu ca s-au chinuit sa invete si sa pronunte cateva cuvinte in limba noastra prea putin apreciata. Pe partea muzicala, trupa a tinut publicul in picioare, i-au facut sa-si piarda vocea urland refrene, sa faca febra musculara sarind pe ritm si cel mai important, sa nu regrete nimic din asta. Se termina concertul, si lumea incepe incet sa iasa. Noi am ajuns pe la jumatate.
-Bem?
-Pai si butoaiele cum ajung in camion?
-Le cresc picioare si merg ele singure.
-Le trebuie timp sa invete sa mearga si n-avem.
-Bine, bine. Hai sa ne miscam.
Dupa ce a plecat lumea, incepe distractia. Se strang butoaiele, se refac stocurile, vin camioane, ne plimbam cu liza, toata lumea e fericita. Intr-un final terminam cu toate si ne desfacem cate o bere. Pana la urma o meritam.
In concluzie, sa fii voluntar la un concert de metale e fain, dar e infinit mai placut cand ai oameni muncitori cu simtul umorului pe langa tine.
Va torn o bere?
Autor: Petrica Marin (Divizia de Voluntari METALHEAD)
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
