Pentru ca violenta extrema a combinatiei de versuri/muzica/decibeli nu te lasa sa stai departe de moshpit-ul Slayer.
Pentru ca Tom Araya a spus, cu ocazia primirii unui Grammy, ca se pare ca in sfarsit au iesit “above ground” (asta dupa vreo 25 de ani de cariera) pe un ton absolut neutru, de unde rezulta o oarecare indiferenta fata acest lucru.
Pentru ca Slayer ajung atat de repede de la zero la maxim pe prima piesa incat nu ai timp sa ajungi in moshpit, daca ai cumva lipsa de inspiratie de a te duce la bere sau la buda spre finalul pauzei.
Pentru ca Slayer vin, distrug tot ce a mai ramas in picioare dupa opening act si pleaca fara prea mare tam-tam.
Pentru ca Slayer vor fi intotdeauna o aparitie controversata, unii vor spune ca a fost beton, altii ca n-au inteles nimic. (Pe cei care nu vor intelege nimic ii invit sa mai incerce, se poate intampla sa prinzi o zi mai putin fasta.)
Pentru ca Slayer sunt una din putinele trupe care canta in prezent in componenta originala (nepunand la socoteala accidentul lui Jeff Hanneman, fapt care determina inlocuirea lui temporara).
Pentru ca Tom Araya are trac inainte de fiecare concert.
Pentru ca imi place Tom Araya desi multa lume reclama faptul ca nu vorbeste mai deloc.
Pentru ca dintre Hanneman si King nimeni nu poate spune care e chitarist solo si care e chitarist ritm. Nici macar ei.
Pentru ca, desi situatia prin care a trecut Hanneman a fost extrem de periculoasa, nu au facut prea mare tevatura, ceea ce denota o oarecare doza de decenta.
Pentru ca m-as bucura sa-l vad si pe Gary Holt (inlocuitorul provizoriu al lui Jeff) cantand cu Slayer.
Pentru ca mi-as dori sa vina si Jeff la Bucuresti, sa cante macar vreo 2 piese si sa vada reactia publicului care ii simte atat de mult lipsa.
Pentru ca nu l-am vazut niciodata pe Kerry King zambind in concert, chiar daca in interviuri pare un tip amuzant, chiar glumet.
Pentru ca Dave Lombardo... pentru ca Dave Lombardo.
Pentru ca nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai la finalul unui concert Slayer si pentru ca uitandu-te la ceilalti participanti iti dai seama ca si ei simt acelasi lucru.
Pentru ca n-as rata nici( )un concert Slayer in Romania, indiferent cat de des ar veni.
Desi mai am o gramada de motive, inchei aici din respect pentru timpul cititorului.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
