Rindurile de fata constituie primul articol pe care il public pe Metalhead si ma bucur nespus ca au ca subiect trupa Slayer,una dintre favoritele mele din toate timpurile.Au trecut mai bine de 20 de ani de cind i-am descoperit pe zeii thrash-ului si dupa un coup de foudre la prima auditie le-am urmarit pina in zilele noastre parcursul muzical caracterizat prin seriozitate,inspiratie,profesionalism si sinceritate.Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu doua decenii ca va sosi ziua in care sa-i vad si sa-i ascult live pe Slayer,as fi considerat ca-si bate joc de mine,intr-atit de neverosimila parea o astfel de perspectiva in Romania anilor ''90.Si iata ca ma pregatesc cu "fluturasi in stomac" sa traiesc pentru a treia oara experienta naucitoare a unui concert Slayer!
Imi amintesc cu mare drag de primele articole vestimentare inscriptionate cu logo-ul unei trupe,pe care le-am arborat cu nedisimulata mindrie in tineretea mea zbuciumata.In vara lui ''91 am strabatut Parisul in lung si-n lat in cautarea unui "boutique rock",a carui adresa mi-o notasem cu sfintenie din revista Rocker.Cind l-am dibuit in sfirsit,dupa indelungi cautari,am fost cuprinsa subit de doua stari contradictorii: extazul absolut la vederea tricoului cu Slayer care trona in mijlocul vitrinei minusculului magazin si crunta dezamagire provocata de cartonasul de pe usa,care anunta ca boutique-ul e inchis din nu mai stiu ce motive blestemate.Dupa jumatate de ora in care nu mi-am putut desprinde ochii de pe minunatia inaccesibila din vitrina,am plecat cu sufletul greu,consolindu-ma doar cu gindul (la fel de putin incurajator) ca pretul T-shirt-ului depasea cu mult intregul buget al excursiei mele in Franta.M-am intors in schimb in tara cu o mindrete de geaca clasica de blugi,pe care un coleg de liceu inzestrat cu talent artistic mi-a decorat-o pe spate cu un imens logo Slayer handmade.A doua piesa de rezistenta a garderobei mele "metal" a fost un tricou cu Slayer achizitionat in primul an de facultate de la magazinul Concord,cu celebra acvila imprimata pe fond alb:))) si pentru care am scos din buzunar fara regrete contravaloarea bursei mele scolare pe doua sau trei luni.Obosit,labartat si ingalbenit de trecerea anilor,primul meu tricou "original" figureaza si acum in colectia personala de "relicve" rock.
O buna parte din discografia Slayer o pastrez pina in ziua de azi in format de casete audio,de provenienta poloneza(celebrele in epoca Takt si Vivo) si cu toate ca au trecut 20 de ani de atunci,tot nu-mi pot reprima invidia care ma incerca de fiecare data cind o vizitam pe fiica profesorului de latina din liceu,fericita posesoare a "Live Undead"-ului pe vinil oiginal.Un disc pe care cred ca l-am tocit realmente in urma nenumaratelor auditii si pe care n-am reusit sa-l obtin nici cu pretul celor mai tentante oferte posibile:))) In "muzeul" meu se mai regasesc si casetele VHS cu videoclipuri Slayer "trase" de la MTV Headbanger''s Ball,iar de pe pereti ma intimpina zi de zi posterele cu Araya & Co.,pescuite cu perseverenta de-a lungul timpului de prin Metal Hammer,Hard Rock Magazine,Rock Hard si alte reviste de profil.
Acestea fiind spuse,cred ca nu e greu de imaginat emotia pe care am incercat-o pe 7 iulie 2008,pe stadionul din Kavarna,cu ocazia primei intilniri cu legendarii exponenti ai fenomenului Bay Area (considerati astfel cu toate ca trupa nu s-a format in regiunea omonima).I-am descoperit aproape neschimbati,plini de energie si cu un chef de cintat nealterat de trecerea timpului.Si daca la vecinii bulgari am fost atit de bulversata si coplesita de importanta momentului,abia la concertul de la Bucuresti am gasit cit de cit calmul necesar pentru a-i observa pe fiecare mai cu atentie.Mi-au ramas intiparite in memorie zimbetul larg si cuceritor pe care Mr.Araya l-a abordat de fiecare data cind s-a adresat publicului intre piese si relatia pe care a stabilit-o cu fanii inca din primele momente,reusind sa "anuleze" ca prin farmec distanta dintre scena si spectatori.Dupa acest (mult prea) scurt show Slayer la care am avut bucuria sa asist,am ramas asemenea calatorului prin desert care dupa ce soarbe citeva picaturi de apa se simte si mai insetat ca inainte:)
Motiv pentru care astept cu o infrigurare de nedescris ocazia de a-i vedea pentru prima oara pe "taticii" thrash-ului intr-un concert de sine statator,pe care sa-l pot gusta cum se cuvine,de la primele acorduri pina la uralele finale ale multimii.Cu toate ca regret enorm faptul ca pe 4 iunie Jeff Hanneman va lipsi din "formula de aur",respect decizia celorlalti membri ai trupei de a-i acorda colegului lor ragazul necesar pentru a se recupera in urma nefericitelor peripetii prin care a trecut in ultima perioada.
Cu gindul la apropiata zi in care uraganul Slaytanic se va dezlantui asupra Arenelor Romane,in loc de bun ramas va las cu magistrala butada:
"GOD LISTENS TO SLAYER"
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
