In sfarsit a iesit! Sigur, a fost nevoie de o pauza de 3 ani insa asteptarea nu a fost in zadar caci Slipknot au scos pe piata probabil cel mai matur album lansat pana in acest moment.
All Hope Is Gone reprezinta echilibrul perfect intre un sound metal mult mai bine cizelat si o latura ceva mai soft a trupei, neexploatata pana acum.
Si da, contrar tuturor celor spuse in trecut Corey Taylor are voce si chiar una foarte buna, aspect pus in valoare mai ales pe 'Til We Die si Vermillion Pt.2 (Bloodstone Mix). La fel ca si compatriotii de la Korn, cei 9 componenti au explorat o latura mai matura, nu neaparat extrem de moderna ci pur si simplu altceva, ceva nou, proaspat.
Produs de Dave Fortman, All Hope Is Gone a fost inregistrat chiar in Iowa orasul natal al formatiei. Spre deosebire de albumele din trecut, noul produs Slipknot a beneficiat de implicarea 100% a fiecarui membru in parte. Rezultatul este absolut remarcabil, chiar poti distinge cu usurinta cele doua instrumente de percutie, precum si mix-ul lui Sid Wilson (stiu ca multi aveti in continuare impresia ca cel putin 3 membri din trupa sunt absolut inutili).
Din punct de vedere al compozitiei, este un album pur metal catalogat de multi drept cel mai agresiv disc din istoria trupei. Daca pe Vol: 3 Slipknot au apelat la cateva insertii thrash metal, All Hope Is Gone se avanta si mai tare in elementele specifice acestui stil. Pe de alta parte, este si cel mai experimental material, cu mult mai multe pasaje acustice plus tonalitati vocale mult mai melodice.
Versurile trateaza in continuare aspecte ale vietii de zi cu zi, singura diferenta fiind ca acum membrii Slipknot au ajuns in medie la varsta de 30 de ani, astfel ca aceste probleme sunt privite dintr-o cu totul alta perspectiva. Mult mai intunecat, discul nu are piese extraordinar de catchy precum mult cunoscutele (si putin iubite de metalistii trv) Wait and Bleed sau Spit it Out.
Totusi, All Hope Is Gone este o evolutie clara. Cele trei instrumente de percutie genereaza o forta incredibila, completata de tonul mult mai puternic al chitarilor. De mentionat productia si calitatea impecabila a discului. Cu o tenta de progresiv, structura instrumentala a albumului nu este deloc repetitiva, ci dimpotriva prezinta foarte multe riffuri complexe, elaborate, mature.
Se merge foarte mult pe tempo mediu, presarat de pasaje slow foarte incarcate din punct de vedere al energiei degajate. O mare surpriza este Vendetta, piesa care ajunge chiar in stadiul de death metal. Corey foloseste o linie melodica destul de similara cu cea folosita de Down.
Cu o durata de 58 de minute, All Hope Is Gone nu are momente de monotonie ci doar de suprize (extrem de placute). Foarte interesant sa vezi o astfel de evolutie din punct de vedere muzical. Nu mentionez o piesa de referinta pentru ca personal consider ca intreg albumul este o piatra de temelie in special pentru trupele americane.
Ca un singur dezavantaj as mentiona ca All Hope Is Gone nu este la fel de catchy ca albumele din trecut insa este mult mai bine gandit. Probabil singura piesa care va prinde in rockoteci este chiar cea ce da si titlul albumului.
Cu o productie la cele mai inalte standarde, All Hope Is Gone isi asigura locul in topul celor mai bune albume al acestui an. Chiar si pentru cei ce considera Slipknot drept o trupa comerciala, acest nou album s-ar putea sa constituie o surpriza extrem de placuta. O dovada aveti ceva mai jos.
