Cronica Smashing Pumpkins - Adore

de Morrison

Cronica Smashing Pumpkins - Adore
Formatie cult cam pe tot globul pamantesc, Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore a fost paralela muzicala a miscarii Seattle si a curentului grunge. Muzica lor a venit sa afirme - si sa sustina - melodia, mai mult decat dinamica agresiva a post-punk-ului sau zgomotul dureros al grunge-ului.

Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore
Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore

Latura psihedelica a muzicii Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore i-a detasat de "amicii" de generatie si i-a particularizat pe o scena rock ce isi revenea, urland, din lunga decada "glam" si "hair rock". Chiar si atunci cand au compus piese alerte sau au folosit distorsul chitarii, SP au avut grija sa aseze deasupra timbrul absolut unic al vocalistului Billy Corgan, sufletul si creierul trupei.

"Adore" este unul dintre cele mai cuminti albume semnate Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore. Semnale existau de pe precedentul "Mellon Collie and The Infinite Sadness", insa critica cerea un nou "Gish" sau un nou "Siamese Dream". De aceea, "Adore" n-a starnit, la vremea lui, mare entuziasm, fiind criticat inclusiv de basista trupei, D'Arcy. Desi era si este cunoscut stilul dictatorial al lui Corgan, albumul e departe de a fi doar una din extravagantele sale. E un album solid, cu un sound diferit, dar la fel de matur si de complex ca precedentele.

"To Sheila", prima piesa, ne introduce lent in atmosfera. E o balada in cel mai curat stil Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore, aducand aminte de emotivitatea si intimitatea de pe "Gish".

Single-ul "Ava Adore" intra imediat dupa, balansata, repetitiva, si, desi Corgan se dezlantuie vocal, piesa pastreaza atmosfera oarecum calma ce caracterizeaza intreg materialul.

"Perfect" e cumva pop, insa tot vocea e cea care o aduce pe linia indie. Din ea se trece in "Daphne Descends", un cantec deosebit de frumos si de sensibil. Sintetizatoarele se imbina perfect cu liniile de chitara si cu cea de voce pentru a crea o atmosfera intima si delicata.

Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore
Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore

"Once Upon A Time" aduce aminte de Lennon si de muzica sa senina o alta balada ce te poate purta departe, departe..."Tear" exemplifica, poate, cel mai bine noua directie pe care o luase sound-ul SP la vremea respectiva: totul e axat pe sustinerea liniei de voce, repetitivitatea temei de chitara, la unison cu viorile, fiind pastrata, discret, undeva in spate.

Vocea lui Corgan nu e tipata, insa timbrul inalt si nazal da impresia ca liderul trupei e undeva, in pragul paroxismului. "Crestfallen" este, in opinia mea, cel mai frumos cantec al albumului sensibil, profund, complet.

Textul ajuta si el mult, vorbind despre necesitatea unei a doua sanse si, in acelasi timp, despre imposibilitatea ei. "Apples & Oranges" schimba ritmul, intr-o combinatie inspirata de drum machine, chitari si voci. Ca si celelalte piese, si aceasta pastreaza grija pentru melodicitate si claritatea vocii.

"Pug" e mai agresiva, chitarile sustinand, de data aceasta, ritmul, insa si ea se topeste pe refren intr-o imbinare de voci si armonii minore. "The Tale of Dusty and Pistol Pete" e, probabil, momentul cel mai slab al materialului o piesa luuunga care nu spune mai nimic.

"Annie-Dog", insa, spune, cu interpretarea deosebita a lui Billy, vocea lui "obosita" si inceata creand un moment de visare si contemplare foarte special. "Shame" prelungeste acest moment discret, cu ritmul sau taraganat si un pian somnoros si lin.

Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore
Cronica Cronica Cronica Smashing Pumpkins - Adore - Adore - Adore

"Behold! The Night Mare" aduce synth-ul in prim plan, intr-o compozitie ce imbina elemente electro psihedelice si eterna voce calda, in ciuda acutelor pe care Corgan le ataca.

"For Martha" se deschide cu o tema de pian simpla si tocmai simplitatea ei ii da un efect minunat. Peste aceasta tema se suprapune o tema de voce la fel de simpla si frumoasa. Si temele se intrepatrund la un moment dat, devenind unison.

Pe final, temele acestea infloresc intr-un solo de chitara si cad, apoi, in ritmul lenes si intim de la inceput. "Blank Page" nu renunta la sensibilitatea piesei precedente, dimpotriva, o accentueaza si o pierde usor...Si astfel se inchide albumul, cu un zgomot de fond abia perceptibil, numit, nu stiu de ce, "17" (poate pentru ca are 17 secunde...).

Visare placuta!...

cronica de Mihnea Blidariu pentru bestmusic.ro


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: