Sonata Arctica - Unia (cronica de album)

Unia, sau in traducere: vise, este al cincilea album integral al celor de la Sonata Arctica, inregistrat in studio si lansat in 25 mai 2007 dupa o pauza de trei ani de la albumul lor considerat un adevarat succes de catre revistele de specialitate : Reckoning Night.

Cunoscuti ca cea mai in voga trupa de power-metal finlandez sau chiar european, Tony Kakko & co. au decis ca era timpul pentru o schimbare radicala, indepartandu-se de sound-ul albumelor precedente si indreptandu-se spre un stil mult mai intunecat, complex dar cu mai putine solo-uri, spre dezamagirea fanilor.

Dupa o prima auditie, prima fraza ce mi-a trecut prin minte a fost: ”Schimbarea nu e intotdeauna o decizie inspirata.” dar probabil trebuia sa-i mai dau o sansa. Asta am facut. si nu doar una, ci nenumarate sanse, pana in ziua de azi, cand, chiar si dupa 4 ani de audtie intensa, inca descopar elemente ce se imbina intr-o armonie perfecta de sunete, creand o atmosfera, asa cum ne mentioneaza si titlul albumului, de vis.

Sa intram in lumea viselor. Incepem in forta cu prima piesa: In Black and White. Un ansamblu format din vocea lui Tony Kakko, cunoscuta drept fiind una din cele mai bune din aceasta industrie, si acompanierea instrumentalului scos in evidenta de catre Jani Liimatainen (chitara) si Henrik Klingenberg(orga, keytar) la unul din cele mai bune solo-uri de pe Unia.

Paid in Full este singurul single extras de pe acest album, cu un videoclip superb filmat pe meleagurile Finlandei. In comparatie cu restul albumului, Paid in Full aduce putin din stilul power metal inspirat din Stratovarius, dar pe de alta parte, observam si elemente de progressive metal. Asadar, putem considera Paid in Full alegerea perfecta pentru un single, acesta fiind un punct de tranzitie in evolutia muzicalitatii Sonata Arctica.

De la For the Sake of Revenge, a treia melodie, observam o imbunatatire a percutiei si chitarei bas, din partea lui Tommy Portimo, respectiv Marko Paasikoski spre deosebire de acel stil alert, aproape ajuns un standard in cateva din precedentele albume (Ecliptica, Silence, Winterheart’s Guild).

Elementul ”epic” este nelipsit din repertoriul Sonata Arctica, deci, este prezent si in Unia prin intermediul melodiilor Caleb si It won’t Fade, acestea prezentand un refren foarte puternic precum si o versificatie complexa, apartinandu-i in totalitate lui Tony Kakko, considerat un zeu al metalului melodic, alaturi de Tuomas Holopainen.

Baladele caracteristice gen Shamandalie sau Tallulah au doi reprezentanti de seama si aici prin: Under Your Tree si Good Enough is Good Enough.

Atmosfera ”ciudata”, ca sa-i spun asa, este adusa de melodii ca: The harvest, aceasta integrand o mica influenta de muzica greceasca, My Dream's But A Drop Of Fuel For A Nightmare cu versuri ca: ”Shakespeare and company refuse to kill the kitten scratching me...”. Acestea aduc binecunoscuta reactie de ”What the f**k?!” auditoriului, dar in acelasi timp livrand o muzicalitate incredibila.

Intr-un final, indiferent daca esti fan Sonata Arctica sau nu, iti vor trebui mai multe sesiuni de ascultare pe indelete pentru a reusi sa te bucuri de capodoperele lui Tony Kakko.

Tracklist / Nota acordata:

In Black And White / 10
Paid In Full / 9.5
For The Sake Of Revenge / 7.5
It Won’t Fade / 8
Under Your Tree / 9
Caleb / 10
The Vice / 7
My Dream’s But A Drop of Fuel For A Nightmare / 8
The Harvest / 9
To Create A Warlike Feel* / 9.5
The Worlds Forgotten, The Words Forbidden / 9
Fly With The Black Swan / 8
Good Enough is Good Enough / 10
They Follow*** / 9.5
Out In The Fields** (Gary Moore cover) / 9

Nota finala: 8.8 / 10

*Bonus Track – Europa
**Bonus Track – America de Nord, Japonia
***Bonus Track – exclusiv Japonia