The Days Of Grays este al saselea si cel mai recent album al finlandezilor de la Sonata Arctica, lansat in 2009. O sa fiu sincera si o sa va marturisesc ca m-am gandit mult ce album sa aleg, dar m-am oprit la acesta.
Sunt fan Sonata Arctica de pe vremea albumului Silence si dupa ce am ascultat indelung Ecliptica si Silence, obisnuita cu soundul respectiv, mi-a fost destul de dificil sa diger anumite schimbari. Nu am fost foarte impresionata de The Days Of Grays dupa prima ascultare, simteam lipsa solourilor si a rapiditatii de pe albumele anterioare. Abia apoi mi-am dat seama ca baietii au ‘combinat’ cunoscutul lor stil cu ceva progressive, compozitiile fiind mai melodioase si cu un grad de complexitate in plus, iar vocea lui Tony Kakko atinge un alt nivel decat cel cunoscut pana acum.
Subiectele de baza ale acestui album ofera un mix de sentimente referitoare la singuratate, dezamagire, maturizare; versurile mi s-au parut reusite (compuse in totalitate de Tony Kakko) si au pus punctul pe I acolo unde a trebuit, Tony fiind si un foarte bun actor in redarea lor, reusind sa transmita starea ascultatorului, in special in anumite piese din care reamintesc Juliet sau The Truth Is Out There. Sa spun ceva si despre partea instrumentala? Nu cred ca pot sa spun multe… Mi se pare impecabila, chiar daca am mentionat ca are mai putine solouri ca de obicei. Acolo unde sunt, sunt punctate corespunzator, noul lor chitarist, Elias Viljanen, punandu-si amprenta pe Breathing, Zeroes.
Daca ar fi sa aleg cele mai bune piese ale acestui album, categoric as alege Deathaura si Juliet, acestea fiind demne de un musical rock, zic eu, daca observam cu atentie versurile, schimbarile de ritm si mesajele transmise. Pe Deathaura isi face simtita prezenta o frumoasa si calda voce feminina, Johanna Kurkela (de asemenea prezenta si pe No Dream Can Heal A Broken Heart) care subliniaza sensibilitatea din piesa, in contrast cu vocea lui Tony, ceva mai grava. Spuneam musical rock pentru ca Deathaura este impartita in cateva capitole (The Premonition; The Witch-Hunt; Exposing the Heathen; Envy; The Fear; The Grudge; The Curse; The Flames; Endless Inquisition; Together, Today, for All Eternity) care te duc cu gandul la vremea cand vrajitoarele erau urmarite si arse pe rug. Juliet ne face sa ne gandim la faimoasa poveste de dragoste ‘Romeo si Julieta’, dar protagonistul Romeo al formatiei Sonata Arctica pare ca e foarte dezamagit de Julieta lui. Lasand deoparte paralela aceasta, piesa ofera o imagine asupra unei povesti de dragoste terminate intr-un mod tragic… dar doar pentru ‘Romeo’
The Last Amazing Grays este primul single al acestui album. O piesa nu prea complicata, dar foarte sincera, ce ne ‘vorbeste’ despre imbatranire, trecerea timpului si modul in care trebuie sa ii pregatim pe cei care ne vor lua locul in viitor: ‘Living the final golden days, we are the last Amazing Grays/ Hoping the young will lead the pack now’. Piesa reda un final linistit, o impacare cu moartea. Exista si posibilitatea ca aceasta melodie sa transmita un mesaj privind muzica rock/metal din ziua de azi. Hmm, voi ce ziceti? Al doilea single lansat este ‘Flag In The Ground’, o piesa optimista si alerta despre un cuplu ce se lupta pentru libertate. Infruntand obstacolele, ei reusesc ce isi propun si astfel isi face aparitia un frumos happy ending: ‘Every night, when I''''m looking at the full moon rising/ I hold you and know that we are free…’
Perttu Kivilaakso (Apocalyptica) este responsabil pentru partile de violoncel de pe cateva compozitii, ca de exemplu The Truth Is Out There, Zeroes, Everything Fades To Gray, oferindu-le un suflu simfonic potrivit si placut. Si vorbind de violoncel, trebuie neaparat sa spun ceva despre The Truth Is Out There, piesa mea preferata de pe album. Efectul dramatic realizat de clapa, chitara si violoncel de pe pasajul de solo e absolut contagios (de frumos, evident) si inceputul piesei se face in forta cu un Tony hotarat sa ne comunice parerea lui despre minciunile ce il inconjoara. Everything Fades To Gray o gasim pe album si in varianta orchestrala si in varianta completa. Mi se pare ca incheie albumul intr-un mod oarecum misterios si intunecat, din nou trecerea timpului si moartea fiind subiectele ei cheie. Sa nu uit de bonus track-ul In The Dark. O piesa romantica, linistita, ce reuseste sa ne scoata din atmosfera ‘gray’ a albumului, o declaratie de dragoste directa: ‘be my lifeline for this lifetime/ suffer in pleasure, forever and ever’. Eh, ce ziceti de asta, fetelor?
Stiu ca multi dintre fanii acestei formatii au fost dezamagiti de schimbarile ce au aparut la Sonata Arctica pe albumele Unia si The Days Of Grays, dar o ascultare mai atenta a lor o sa va faca sa realizati ca au un sound mai matur si serios. Da, pe alocuri anumite parti pot sa para plictisitoare, dar per total soundul este placut si are acel ceva ce te atrage si te face curios. Acestea fiind spuse, va las pe voi sa trageti si alte concluzii si sa imi spuneti ce credeti despre acest album. :)
Tracklist:
01. Everything Fades To Gray
02. Deathaura
03. The Last Amazing Grays
04. Flag In The Ground
05. Breathing
06. Zeroes
07. The Dead Skin
08. Juliet
09. No Dream Can Heal A Broken Heart
10. As If The World Wasn''''t Ending
11. The Truth Is Out There
12. Everything Fades To Gray * full version *
13. In The Dark * bonus track *
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
