A strange deja vu (cronica de concert Dream Theater)

de Alin Pildner

A strange deja vu (cronica de concert Dream Theater)


Dream Theater au revenit in Romania, dupa o absenta de 12 ani, spre satisfactia miilor de fani prezenti la eveniment.

Daca la prima intalnire cu publicul autohton cei mai titrati oameni de rock progresiv ai momentului au concertat la Arenele Romane, 2014 i-a gasit pe scena amplasata special in cadrul complexului Romexpo din capitala, o alegere nu tocmai potrivita, dincolo de posibile ratiuni financiare.


Pentru a relata despre concertul de aseara, 28 iulie, trebuie sa ma intorc in timp la unul dintre cele mai reusite albume ale trupei - Metropolis pt. II (Scenes from a memory). Lansat in octombrie 1999, avea sa fie o adevarata revelatie, chiar venind din partea unei trupe precum Dream Theater. Jumatate de an mai tarziu, pe 4 iulie, dupa ce stransesem bani cateva luni bune (deh, eram liceean pe-atunci, iar alocatia era si-atunci la fel de mica...), aveam sa plec spre Budapesta pentru a intalni una dintre trupele cele mai dragi mie. Dupa aproape o zi de mers cu trenul m-am imbarcat intr-un microbuz din Arad catre destinatia finala, alaturi de Adrian Mihailov (Bestial Music Shop) si un grup mic, dar inimos, de fani DT. Ne astepta amfiteatrul de la Petofi Csarnok, ne astepta Dream Theater pentru a interpreta in intregime, cap-coada, "Scenes from a Memory" - ne astepta PERFECTIUNEA.
Cu aceeasi simpatie profunda am urmarit trupa de-a lungul anilor, i-am vazut in 2002, la Arene, fara sa ascund faptul ca, din 1999 incoace, m-au cam pierdut cu noile discuri, fiind mult mai atras de albumele solo ale lui James La Brie, decat de productiile trupei.

Intr-un moment de cotitura, in care Portnoy a luat-o pe propriul drum, nu mi-am dorit decat ca Mike Mangini sa fie al cincilea om de vis: il iubeam de cand activa alaturi de Steve Vai (cine a fost la Sala Palatului, la prima venire, din cadrul turneului "The Ultra Zone", intelege perfect de ce), il stiam de pe casetele cu Extreme, insemna dinamica unor discuri Annihilator si dadea greutate albumelor solo La Brie. Stiam insa si ca va fi foarte greu sa invete sa mearga pe urmele lui Portnoy, la un asemenea calibru nemaifiind vorba strict de interpretarea pieselor, cat de numarul de magie cu care trebuie sa vrajesti audienta.

In cautarea magiei am mers si pe 28 iulie, la evenimentul de la Romexpo, produs de Phoenix Entertainment. Tin sa subliniez, de la bun inceput, un lucru foarte important, si anume ca am vizionat intreg concertul din zona B (Normal Circle), iar tot ce-am perceput legat de eveniment este strict legat de acest aspect.
Dupa un acces fluid in zona de concert (mare parte din public sosind la locul ostilitatilor dupa inceperea spectacolului), am dat o tura pentru a vedea care e miscarea la fata locului. Astfel, am dat peste trei chioscuri de imbracaminte rock, unde puteai gasi toale pentru toate marimile si gusturile, de la hainute rock pentru nou-nascuti, pana la tricourile oficiale, pentru care nu s-au inghesuit prea multi, tinand cont de pretul nu tocmai accesibil, de 100 lei.

Alte doua chioscuri, unde la momentul inceperii concertului erau cozi de zeci de persoane, vindeau obisnuitele jetoane, in valoare de 6 lei, cu care puteai sa treci la o alta coada, pentru a si beneficia de bautura sau ceva mancare. Desi initial starea de fapt mi-a parut suparatoare, neintelegand de ce n-au mai gasit inca 1-2 oameni pentru comercializarea jetoanelor, dupa aproximativ 30-40 de minute de la inceperea concertului situatia se simplificase mult si dupa numai 1 minut de asteptare aveam in mana patratelele aducatoare de bautura. Nu-mi sta in fire sa ma impiedic de consumatia de la evenimente, iar faptul ca am dat 12 lei pe doua beri relativ decente, fiind mai mult decat ok pentru mine, insa au fost voci, in jurul meu, care s-au plans de faptul ca o sticla de cola de 2 litri ajungea sa fie vanduta, la paharute (probabil de 200 ml), cu aproape 50 lei. Cum nu am venit la concert pentru a face astfel de socoteli, intelegand ca si consumatia inseamna, pana la urma, ca trupa respectiva sa ajunga sa cante in fata ta, m-am axat pe lucrurile care chiar conteaza pentru mine la un eveniment muzical. Insa, inainte de a trece de la bere, la muzica, tin sa apreciez modul in care unii vanzatori de la standul de "food" au invatat sa se adreseze clientilor, fiind foarte politicosi - un mic pas spre evenimente din ce in ce mai civilizate, pentru care le multumesc!

Fara a ma mai pierde in detalii, de indata ce a inceput concertul, am avut parte de singura problema reala legata de acest eveniment - sunetul. Daca la primele 2-3 piese a fost rost de reglaje, ulterior cei din spatele mixerului facandu-si treaba la nivelul impus de numele celor de pe scena, in zona "Normal Circle", unde m-am aflat, mai tot concertul s-a auzit destul de prost, Dream Theater fiind lasati in bataia... vantului.

In ciuda unei seri perfecte din punct de vedere meteorologic, la fiecare adiere, sunetele emise dinspre scena se auzeau mult sub asteptarile mele cele mai sumbre. Cu toate ca experienta mea, sub acest aspect a fost una destul de neplacuta, am stat pana la sfarsitul evenimentului, atat pentru a asculta piesele favorite din setlist, cat si pentru a putea relata in cunostinta de cauza. Aceasta problema au constatat-o aproape toti cei cu care am schimbat cate-o vorba (m-am bucurat sa regasesc destui prieteni in public), nefiind loc subiectivism la mijloc... Din pacate, pana la sfarsitul concertului, care s-a intins, cu scurte pauze, pe trei ore, n-am putut consemna o imbunatatire a sonorizarii, nefiind vorba de oamenii implicati in stafful tehnic, ci doar de alegerea locatiei: in alt cadru, ar fi fost perfect! Cine stie, poate peste inca 12 ani...

Legat de trupa, nu stiu cine, ce poate reprosa. Instrumentisti de exceptie, au interpretat fara cusur (la "Dance of Eternity": am stat cu ochii pe Mangini sa vad cum o scoate la capat - 10 cu felicitari!), s-au simtit bine pe scena, lucru resimtit si in public. La Brie s-a prezentat mult mai bine decat m-as fi asteptat, singura treaba - am observat ca uneori il imita in gesturi pe Coiotu', de la Trooper, prezent si el in public ( sau o fi, oare, invers? :) ).
Trecand de la una la alta, publicul a fost destul de colorat pentru o trupa cu un target bine determinat, in multime regasindu-i atat pe baietii de la Cargo, ceva directori corporatisti, pe nea Zapada (Metrock), membri Code Red, dar si pe Paula Selling, semn ca Dream Theater sunt cu adevarat un numitor comun pentru iubitorii muzicii de calitate.

Un alt aspect, al showului de lumini si proiectii, atat de promovat de organizatori, a fost, de asemenea, menit sa dezamageasca: marele ecran de pe scena avea o multime de pixeli morti, iar, la unele piese, proiectiile aduceau teribil de mult cu elementele grafice din Winamp, fapt comentat de unii dintre cei prezenti. Nici luminile n-au impresionat prea mult, insa cum nu eram la un concert Rammstein, si cum venisem pentru magie, nici nu le-as fi mentionat daca n-ar fi fost atat de ridicate in slavi de vanzatorii de bilete.

Ora dupa ora, Dream Theater au trecut prin mai toate albumele, omitand discul care, pana la urma, a insemnat cel mai mult in istoria trupei - Images & Words. Cea de-a treia repriza a cantarii, cea finala, a fost dedicata discului "Scenes from a memory", cea secunda batand moneda pe "Awake".
As fi dorit sa pot spune mai multe despre cantarea in sine, insa, cu riscul de a ma repeta, datorita experientei sonore, atmosfera din zona de public in care m-am aflat eu n-a fost cea mai placuta, destui participanti alegand sa se retraga pe finalul concertului.

Legat de numarul participantilor, intrucat diverse imagini, in functie de momentul in care au fost luate (am specificat ca publicul s-a lasat asteptat), spuneau povesti contradictorii, la cat ma pricep eu sa estimez, tind sa cred ca au fost undeva spre 3.500 de participanti, relativ putini pentru un asemenea nume, probabil si datorita costului biletelor (Gazon Golden Circle - 220 lei, Gazon Normal Circle - 160 lei).

Plecarea mi-a readus, totusi, zambetul pe buze: langa mine, doi tipi se certau, unul dintre ei sustinand ca ultima piesa fusese "Pull Me Under", pe care o stia el bine, bine (nici vorba de-asa ceva :)) ), iar, la iesire, un blacker ce purta un tricou cu Emperor a cumparat doua marionete de la un batran papusar care-si vindea creatiile, fara discount, la ceas de noapte, in parcarea complexului, pentru a fi, si el, un adevarat "Master of Puppets" !

O relatare subiectiva, realizata de Alin Pildner


Setlist Dream Theater - Romexpo, 28 iulie 2014
Part I
False Awakening Suite
The Enemy Inside
The Shattered Fortress
On the Backs of Angels
The Looking Glass
Trial of Tears
Enigma Machine
Along for the Ride
Breaking All Illusions

Part II
The Mirror
Lie
Lifting Shadows Off a Dream
Scarred
Space-Dye Vest
Illumination Theory

Part III
Overture 1928
Strange Deja Vu
The Dance of Eternity
Finally Free

Poze Concert Dream Theater in Romania

Poze cu publicul de la Dream Theater



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: