Cronica 70000 Tons of Metal

de Cristi Nedelcu

Cronica 70000 Tons of Metal


Prietenii si colaboratorii nostri, Mihaela si Sorin Pop, au fost prezenti la 70000 Tons of Metal. Mai jos aveti cateva randuri scrise despre aceasta experienta inedita!

Dupa luni bune de asteptare si pregatiri, ziua plecarii se apropia. Am verificat biletele, actele, asigurarile de calatorie, am listat itinerariile si hartile locatiilor unde urma sa poposim si am impachetat cu grija tricourile cu formatii preferate. Excursia noastra de doua saptamani in SUA si cele 70000 de tone de metal se conturau ademenitoare ca o rasplata a 4 ani de munca intensa, fara concedii si fara prea mult timp liber.

Citisem forum-urile si stiam deja cateva trucuri de la veteranii croazierei, oameni care se aflau acolo pentru al 4-lea sau al 5-lea an la rand. Desi am ajuns in Port Everglades cu mult inaintea orei de imbarcare, cozile erau deja destul de lungi. A inceput asteptarea, dar am fost deosebit de placut surprinsi de organizare si de operativitatea oamenilor de la Royal. In mai putin de o ora si jumatate eram pe vas. Independence of the Seas, una din cele mai mari nave ale flotei Royal Caribbean, cu 15 punti pentru pasageri si inca 3 pentru angajati si o lungime de 339 metri. Am ramas impresionati de grandoarea si atentia la detalii cu care era realizat totul, de la aranjarea mobilierului in cabine pana la promenada cu restaurante si boutique-uri de pe puntea 5. Un oras plutitor, in adevaratul sens al cuvantului, cu angajati prietenosi si masuri de securitate impotriva infectiilor foarte bine puse la punct.

Cu doua seri inainte, ne facusem programul incercand sa bifam cat mai multe prestatii. 60 de trupe urmau sa concerteze de cate doua ori (o data la dus si o data la intors). Concertele se desfasurau concomitent pe 4 scene diferite, aflate la distante considerabile una de cealalta. Headlinerii aveau o ora, trupele mai mici 45 de minute. Un minim de planificare si organizare era necesar daca intentionai sa vezi cat mai multe trupe si nu doar sa stai la plaja. Si noi pentru asta eram acolo.

Poze Poze pentru articole - 70000 Tons

Vazandu-ne ajunsi pe nava mult inaintea orei de imbarcare, am inceput sa exploram. Primul obiectiv: identificarea locatiilor unde urmau sa fie concertele. Cea mai mare scena, cea de pe Pool Deck (puntea 11 si 12) era inca in constructie asa ca am pornit in interior sa le vedem pe celelalte. Urmatoarea ca marime era de fapt o sala de teatru/spectacole, iar celelalte doua erau destul de micute. Prima surpriza mai putin placuta a fost faptul ca constructia scenei principale nu a fost gata la timp, din cauza vanturilor puternice, ceea ce a facut ca tot programul sa se dea peste cap si planificarea noastra sa sufere modificari serioase.

In prima zi am mers la concertele din interior. Am inceput cu concertul celor de la Delain, apoi cu Lacuna Coil, Iced Earth, Belphegor, Rhapsody of Fire. Concertele au inceput sa se decaleze, am asteptat considerabil de mult sa inceapa prestatia celor de la Dragonforce, timp in care pe celelalte scene pierdeam concerte ale altor trupe mai mici pe care ne-am fi dorit sa le vedem. Am alergat intre punti dintr-o parte intr-alta a navei si in scurt timp am realizat ca planul nostru maret era pur si simplu irealizabil. Nu le puteam vedea pe toate, nu le putea fotografia pe toate asa cum ne-am fi dorit. La 4 dimineata, dupa o zi de concerte si de alergat, aparatul de fotografiat e prea greu in mainile tale iar creierul refuza sa mai fie creativ.

Cand ne-am imbarcat pe croaziera ne-am gandit ca sunetul scenei mari de pe Pool Deck o sa fie cel mai prost, avand in vedere ca era o scena in aer liber, sau mai bine zis in vantul capricios al Atlanticului, dar s-a dovedit a fi locatia cea mai buna din acest punct de vedere. Nu acelasi lucru se poate spune despre scenele mici, care s-au dovedit a fi o provocare destul de mare pentru oamenii care se ocupau de sunet, dar si de lumini. Ne-ar fi placut si o atitudine mai cooperanta a oamenilor de ordine, in conditiile in care cei cativa crowd-surfers nu constituiau o amenintare atat de serioasa pe cat lasau ei sa para.

Poze Poze pentru articole - 70000 Tons

A doua zi pe mare, dupa un mic dejun copios si o cafea foarte proasta(ca toata cafeaua americana), am luat-o de la capat. Scena mare era in functiune si veteranii de la Gamma Ray antrenau publicul. Am ramas placut impresionati de o alta trupa cu state vechi, pe care nu reusisem sa o vedem pana atunci, cei de la Hammerfall. Direct din Sao Paolo, Brazilia, au adus energie si un trash metal veritabil cele 3 fete de la Nervosa. Apoi am vazut Epica si Rotting Christ, urmati de elvetienii de la Eluveitie.

A treia zi am poposit pe tarmurile insulei Jamaica, in oraselul Flamouth, o constructie a celor de la Royal Caribbean in colaborare cu autoritatile din Jamaica. Ne cumparasem o excursie cu ghid, care sa ne ajute sa cunoastem cat mai mult din insula in timpul scurt pus la dispozitie, dar, pentru ca colegii nostri excursionisti au optat pentru activitati mai antrenante precum rafting si scuba diving, am fost anulati din lipsa de participare si am ramas sa ne descurcam pe cont propriu. Am iesit in afara oraselului idilic cu magazine duty free si am intrat in Jamaica adevarata, incercand sa gasim o cale de acces catre tarm, pentru a fotografia nava. Apoi ne-am lasat condusi de un ghid local, catre o plaja din apropiere unde am savurat un rom jamaican acompaniati de o prestatie cel putin indoielnica a unui Bob Marley wanna be :).

Poze Poze pentru articole - 70000 Tons

Reintorsi pe nava, am decis sa renuntam complet la orarul nostru riguros si sa incercam sa ne bucuram de cele 2 zile de croaziera ramase. La urma urmei, eram in concediu, nu? Am explorat nava, ne-am bucurat de briza Atlanticului pe prova si ne-am acordat timp sa savuram cum se cuvine o masa all inclusive cu vedere la siajul navei. Cand simteam ca bateriile ne sunt incarcate, consultam programul si mergeam sa vedem concertele. Vazusem Rotting Christ la Rasnov si am ales sa mergem sa-i vedem si pe vas la ambele concerte. Nu s-au dezmintit, desi sonorizarea nu le-a facut cinste. In ultima zi furtuna de pe ocean le-a jucat feste organizatorilor care s-au vazut nevoiti sa inchida toate puntile exterioare si sa coboare scena mare din cazua vanturilor puternice. O mare parte din concertele mici au fost mutate la ore foarte tarzii din noapte si pentru a doua oara la rand, eram in situatia de a rata concertele celor de la Samael, pe care ne dorisem foarte mult sa-l vedem. Am facut un ultim efort si, ajutati de 2 ore de somn, la 4 dimineata ne-am prezentat la scena de la Studio B ca sa-i vedem pe elvetieni, care au cantat in intregime albumul nostru preferat, Ceremony of Opposites, lansat in 1994. Apoi am incheiat (sau inceput) dimineata in compania celor de la Insomnium.

Poze Poze pentru articole - 70000 Tons

Chiar si fara a respecta programul initial, putem sa ne declaram multumiti, am vazut peste 25 de trupe (mai amintim in afara celor despre care am vorbit deja si At the Gates, Children of Bodom, Dead Cross, Firewind, Katatonia, Moonspell, My Dying Bride, Paradise Lost, Stratovarius, Susperia, Tyr, Vallenfire, Vision of Attlantis). Am ratat cateva trupe pe care vroiam sa le vedem, cum ar fi Sodom, Arkona, Dragonforce, Fleshgod Apocalypse, din cazua decalajelor in program, dar nutrim speranta sa le vedem in festivaluri locale.

In dimineata celei de-a 5-a zile, ne-am impachetat bagajele si am inceput debarcarea. Croaziera noastra ajunsese la sfarsit. Spre deosebire de alte experiente la festivaluri mari de metal, unicitatea acestei croaziere consta in faptul ca cei care canta sunt si ei pasageri pe nava, si, evident, nu stau inchisi in camerele lor pe parcursul croazierei. Te intalnesti cu artistii tai preferati peste tot: in lift, pe scari, la masa, la concertele altor trupe, etc. In plus, pe langa concertele propriu-zise, pe vas au avut loc tot felul de activitati inedite cum ar fi Jamming with Waters in International Waters, gazduit de Jeff Waters de la Annihilator. In combinatii fara precedent si fara pregatiri anterioare, componenti din trupe diferite au adus in fata publicului interpretari deosebite ale unor piese de rezistenta ale metalului din toate timpurile (Metallica: Am I Evil, For Whom the Bell Tolls; Motorhead: Killed by Death, Ace of Spades; Pantera: Cemetery Gates, etc.) Activitati precum karaoke, concurs de belly flop, artist clinics si sesiuni de meet and greet, au facut deliciul participantilor, toate fiind gandite pentru a te aduce mai aproape de artisti si de experientele lor. Au fost 3000 de pasageri pe nava, din diferite conturi ale lumii, facand ca publicul sa fie de o diversitate impresionanta (72 de nationalitati) si varste de la cele mai inaintate, pana la bebelusi.

Inca nu ne-am decis daca ne dorim sa ne imbarcam si in 2017, dar un lucru e cert, vom pastra cu noi amintirea acestei experiente intense peste ani, iar pe voi, cei care v-ati facut timp sa cititi aceasta "cronicuta" va lasam in compania catorva imagini care speram sa va faca placere si, de ce nu, sa va starneasca interesul pentru o exerienta inedita: croaziera 70000 Tons of Metal.

O galerie foto de la 70000 Tons of Metal o puteti gasi pe METALHEAD accesand link-ul de mai jos. Pozele au fost facute de Sorin Pop

Foto 70000 Tons of Metal (foto credits: Sorin Pop)

Text: Mihaela Pop



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook