Rockstadt Extreme Fest - cetatea est-europeana a metalului (cronica de concert)

Situat la poalele Cetatii Rasnov, festivalul poate fi accesat cu destul de multa usurinta, atat de cei care poseda un automobil (aproximativ 3 ore de condus, din Bucuresti), cat si cu trenul, pana in Brasov, de-acolo existand curse regulate cu un autocar, pus la dispozitie de catre organizatori (aici existand ceva probleme, care s-au rezolvat, totusi, macar partial).

Cunosteam locatia inca de pe vremea raposatului Ghost Fest, din 2012, (lipsind motivat de la editia Rockstadt Extreme Fest de anul trecut), insa tot am fost placut surprins de modul in care responsabilii au inteles sa gestioneze spatiul festivalului.

Pe langa cadrul natural absolut superb si aerul curat aferent, participantii au gasit la fata locului o multime de terase cu preturi decente (nu-i de mirare ca s-a consumat din plin), unde, pe langa bere si suc puteai sa comanzi ceaiuri cu sau fara alcool, ba chiar si dulciuri vegane, precum si un spatiu de campare situat la o distanta rezonabila de scene (incat sa te poti odihni, in cazul in care dadeai stingerea mai devreme), lucru important in cazul unui asemenea maraton muzical.

Cu toate ca multora berea a fost cea care le-a tinut si de sete, si de foame, pentru restul s-a gatit mancare la ceaun, tinandu-se cont pana si de optiunile personale, atat "carnivorii", cat si vegetarienii avand de unde-alege. Pentru cei care doreau, totusi, altceva, la fata locului mai exista doua restaurante si ceva chioscuri, in imediata vecinitate a zonei de festival.

Rockstadt Extreme Fest 2014 a insemnat trei zile si un pic de metal, intampinarea publicului fiind facuta inca de miercuri, 13 august, cu un preambul concertistic pentru ceea ce avea sa urmeze. Avand la dispozitie doua scene (una principala - open air, si una acoperita - unde se performa dupa miezul noptii), evenimentul s-a concretizat prin prezentarea live a peste 45 trupe arondate zonei metal, care au depasit 12 ore de cantat, zilnic.

Fara a ma apleca asupra fiecarei trupe in parte, tin sa spun, de la capul locului, ca absolut toti cei care au fost prezenti pe scena s-au prezentat la un nivel calitativ ridicat, la fiecare trupa simtindu-se anii de munca din spate. Un lucru absolut esential, sonorizarea a fost de la decenta, pana la excelenta, sub acest aspect nimeni nu avand de suferit. S-a cantat la foc continuu, iar oamenii din spatele mixerului, cat si cei care au facut kilometri intregi pe scena, pe durata festivalului, montand cabluri si schimband seturi de tobe, au facut o treaba excelenta, insemnand diferenta dintre dezamagire si succes (in acest sens, Adrian Rugina, Nicu Galie & co. merita sincere felicitari).

Cu un line-up consistent, joi - in prima zi de festival m-au impresionat (cu atat mai mult cu cat stiam ce le poate pielea) Code Red, brasoveni ce abordeaza un death metal tehnic agresiv, considerandu-i una dintre cele mai bune trupe ale editiei din acest an, comparabili, atat ca si interpretare, cat si prin compozitii cu marile numele de gen de la nivel international. Kistvaen ar fi fost mai potriviti undeva mai tarziu in program, incat sa rateze caldura dup-amiezii, insa, chiar si asa, au fost destul de apreciati de catre cei prezenti. Italienii de la Fleshgod Apocalypse au impresionat prin death metalul rafinat, plin de elemente simfonice, prezentandu-se intr-un mare fel pe scena Rockstadt, seara fiind continuata de catre Belphegor, formatie care a reusit sa nu ma impresioneze si de data aceasta. Probabil tine de gust, intrucat n-au dus lipsa de fani.

Veteranii death metal de la Obituary au facut unul dintre show-urile carierei lor la Rasnov, si, desi mereu i-am considerat o trupa extrem de supraveluata, se pare ca mai toti platitorii de bilete au fost de alta parere, apreciind din plin revenirea americanilor. O incurcatura din program a facut ca Misery Index sa fie ultimii care sa urce pe scena principala, in prima zi, si, fara indoiala, si-au meritat postura de adevarati headlineri. Ii mai vazusem in urma cu trei ani, in Budapesta, insa abia acum mi-au captat atentia cu adevarat: au avut un sunet excelent si au interpretat impecabil, tinandu-ma in fata scenei, in ciuda faptului ca nu eram familiarizat cu piesele lor si ca ora era una tarzie!

Din trupele anuntate pentru scena secundara n-am reusit sa-i urmaresc decat pe Targ3t, care au evoluat pe mainstage, in timpul zilei, datorita modificarii programului (modificari neanuntate, care au reusit sa ameteasca mare parte din public, pe durata evenimentului), cele aproape 24 ore nedormite facandu-ma sa ratez Breathelast si Reborn. Sorry, guys. :(

Cu un program atat de intens, organizatorii s-au asigurat ca nimeni nu va parasi incinta festivalului pentru prea mult timp, cele cateva ore scurse de trezire pana cand reincepeau cantarile abia daca-ti ajungeau pentru a servi micul dejun sau a face o drumetie pana la mandra cetate ce inca strajuieste Rasnovul. Ziua de vineri a inceput cu Diamonds are Forever, trupa ale caror tricouri sunt din ce in ce mai prezente in randul participantilor la evenimentele rock, si i-a avut pe scena principala si pe Bloodway, formatie ce-i alatura pe artistul grafic Costin Chioreanu (chitara/voce), bateristul Alex Ghita si Mihai Andrei, la bas (Breathelast, TBWCW). Profitand de ocazia oferita, Bloodway a inregistrat si chiar lansat, dupa numai doua zile, un prim videoclip live, atragand atentia asupra aprecierii unor oportunitati, atunci cand ele exista. O alta trupa brasoveana care e sustinuta de catre Septimiu (bateristul Code Red) este Indian Fall, formatie care are un loc bine stabilit intre preferintele ascultatorilor de metal din tara noastra. Si la Rockstadt Extreme Fest, solistul - Djeeckx, a beneficiat de suportul celor prezenti (ii mai vazusem in urma cu doi ani, in acelasi loc, cu acelasi succes), asa cum e si normal atunci cand ai in spate aproape 20 de ani de activitate.

Hoarda moldoveneasca a celor de la God a fost urmatoarea in program si, dincolo de parerile impartite datorate prezentei scenice, a fost foarte bine primita de majoritatea participantilor. Din pacate, in cazul lor, sunetul a lasat de dorit, insa s-a trecut cu usurinta peste, fanii bucurandu-se de piesele de pe "From the moldavian ecclesiastical throne" si chiar de preluarea unei piese semnate Tudor Gheorghe, lasata pentru final.

Urmarind showul acestora alaturi de Kim & Mikko - doi finlandezi veniti in Romania pentru a preda istoria rockului (how cool is that, huh?), am ramas in fata scenei pentru a urmari si Mors Principium Est, trupa conationalilor lor, un amestec de metal nordic, care-si are radacinile in Dark Tranquility/In Flames: thrash/death melodic destul de tipic, insa care a fost binevenit in line-up-ul celei de-a doua zile de festival. Intr-o seara care a lasat pentru final trei trupe din care oricare putea fi headliner de una singura, dupa o pauza prelungita de bere, i-am urmarit (pentru-a cata oara?) pe fratii greci de la Rotting Christ. Cu tot publicul festivalului adunat in fata scenei, fratii Sakis si Themis au fost foarte bine primiti, iar faptul ca au preluat "blestemul" Mariei Tanase pe ultimul lor album a consemnat o legatura chiar mai solida cu spectatorii romani. In ceea ce ma priveste, a fost pentru prima data, in peste 10 ani de cand ii tot vad live (isi mai aduce aminte careva de Costinesti, 2003?), cand nu au reusit sa ma convinga, insa cum impresia generala este mai importanta, Rotting Christ au insemnat un moment deosebit pentru mai toti cei din fata scenei. Cu un sunet excelent, de care ai parte destul de rar in tara noastra (si nu numai!), Katatonia a insemnat un vis devenit realitate pentru cei care au fost atat de dezamagiti de anularea concertului din Bucuresti (2011). Ii mai vazusem live de cateva ori si, desi ii ascultam cu mare interes la jumatatea anilor '90, n-am fost niciodata un fan declarat, insa la Rockstadt fest au fost incredibili, punctand un moment in timp la care sa te poti raporta. Cu un setlist diversificat, numai bun pentru o a doua intalnire cu publicul roman, recitalul Katatonia a coincis si cu inceperea ploii, fapt care n-a fost suficient pentru a-i convinge pe spectatori sa paraseasca zona concertului.

Dupa o pauza serioasa de ploaie / bere, au urmat cei care au atras cei mai multi fani catre editia 2014 a festivalului: Behemoth. Polonezii sunt una dintre cele mai titrate trupe de death/black metal, Rockstadt Extreme Fest insemnand, pentru multi, singura ocazie de a-i urmari live. Fara a ma lansa in prea multe considerente personale, nefiind un adevarat simpatizant al trupei, Behemoth sunt un nume care se prezinta, fara exceptie, la un mare nivel al interpretarii si inteleg perfect de ce se bucura de o atat de multa apreciere, atat in Romania, cat si la nivel international. Seara de vineri am incheiat-o la scena secundara unde, in urma unei alte rocade organizatorice, i-am urmarit pe Roadkillsoda, pentru o portie binevenita de stoner rock, inainte de culcare. Sunetul n-a fost extraordinar, insa acest aspect s-a putut trece cu vederea, mai ales ca, din cei prezenti, multi cunosteau piesele trupei pe de rost. Programul nocturn a consemnat si un recital post-rock, pe aceeasi scena urcand si bucurestenii de la Valerinne, o trupa din ce in ce mai prezenta, atat la evenimentele din Romania, cat si in afara granitelor tarii noastre.

Ultima zi de fest a inceput, din punct de vedere concertistic, cu o trupa alambicata, atat muzical, cat si din punct de vedere al denumirii - Hteththemeth, pana si organizatorii esuand in a publica numele corect. Brasovenii au parte de o simpatie crescanda din partea publicului si, cu toate ca sunt destul de departe de a pricepe pe deplin ce anume si de ce fac trupetii pe scena, ceea ce fac, e greu sa nu remarci carisma solistului Lao Kreegan. Intr-o schimbare radicala de stil, a urmat una dintre trupele obisnuite evenimentelor hardcore - Rock N Ghena, care au pregatit cum nu se poate mai bine scena pentru Infected Rain. Trupa nu/metal de peste Prut a fost una dintre cele mai apreciate aparitii ale festivalului, solista Lena facandu-se vinovata de prezenta scenica si, implicit, de succesul de care se bucura. Muzical vorbind, am fost mai atras de Talbot, un proiect constituit din numai doi membri (toba, bas si o multime de pedale / efecte), care vine din Estonia si propune o experienta atmosferica foarte interesanta, in care ambii muzicieni interpreteaza si vocal, asumandu-si pe de-antregul muzica pe care o fac impreuna.

Dup-amiaza a continuat cum nu se poate mai bine cu Siberian Meat Grinder si Born from Pain, doua trupe care, desi diferite ca stil (crossover /thrash vs hardcore/metalcore), s-au aflat pe aceeasi frecventa, reusind sa-i puna in miscare pe aproape toti cei prezenti la festival. Dincolo de o deschidere evidenta a spectatorilor, faptul ca sunt atat de multe cuvinte de lauda la adresa celor care au urcat pe scena este si datorita faptului ca am avut cu adevarat parte de trupe care si-au facut foarte bine temele, oferind calitate. Skeletonwitch au preluat scena Rockstadt Extreme Fest pentru o combinatie de heavy, thrash si chiar black metal, nu tocmai pe gustul meu, dar destul de convingatoare, tinand cont de combinatia mentionata iar lasarea serii i-a anuntat pe The Agonist, care, din punctul meu de vedere, au fost poate singura trupa care a dezamagit. Cu o abordare instrumentala destul de ok, insa cu o noua solista - Vicky Psarakis, ale carei growl-uri n-au reusit sa convinga mai deloc, canadienii au aratat din plin ce inseamna pierderea de imagine prilejuita de plecarea solistei Alissa White-Gluz la Arch Enemy, pentru o trupa care se bazeaza, in mod evident, mai mult pe impresia scenica, decat pe puterea compozitiilor. E adevarat ca nici sunetul nu a ajutat, fiind una dintre putinele momente in care cei de pe scena s-au auzit destul de prost.

Incet-incet, ultima seara a festivalului isi consuma orele, penultima trupa de pe mainstage (poate pentru prima data) anuntand o formatie romaneasca, drept co-headliner. Dor de Duh, trupa urmarita cu mare interes de multi fani Negura Bunget si care-si are radacinile in ruptura dintre Edmond Karban (Hupogrammos), Cristian Popescu (Sol Faur), pe de-o parte si Gabriel Mafa (Negru), pe celalalta, a justificat tuturor pozitionarea in program, oferind unul dintre cele mai bune momente live urmarite in ultimii ani. Pentru cei care nu gusta evenimente precum Dark Bombastic Evening, unde astfel de trupe se simt acasa, Dor de Duh a insemnat o adevarata revelatie, sunetul si intepretarea aratand la Rasnov o trupa care-si merita cu adevarat locul la evenimentele metal de pe intregul continent.

Stingerea a fost data (pe scena principala) de veteranii thrash-metalului german - Sodom, Tom "Angelripper" facand ceea ce stie sa faca atat de bine - de mai bine de 30 de ani, dupa mai bine de zece piese fanii plecand fredonand refrenul "Ausgebombt". Scena secundara a mai oferit inca o portie de hardcore, de la Killer Victim, pana tarziu, in noapte, programul continuand si cu alte trupe, pe care mi-a fost imposibil sa le mai urmaresc datorita oboselii.

Dupa un asemenea maraton metal, care a combinat eficient genuri muzicale diverse cu atentia organizatorilor pentru ca totul sa se desfasoare cu cat mai putine carente (toata lumea a apreciat, dupa prima ploaie, ca s-au pus o multime de gramezi de paie in zonele unde exista riscul sa se formeze namol), ma indoiesc sincer ca exista cineva, in randul celor catorva mii de participanti, care sa nu fi parasit poalele cetatii Rasnov cu amintiri placute.

Dincolo de ce s-a intamplat pe scena, am fost extrem de impresionat sa vad orgolii lasate acasa si o multime de oameni care s-au concentrat intr-o singura directie - sa se simta bine! Si, pentru prima data, am vazut un public comparabil cu cel bulgaresc, la care m-am tot referit, ani de-a randul, atunci cand vorbeam despre atmosfera extraordinara de la evenimentele rock.

Trecand peste meritul fiecaruia dintre participanti, care au inteles sa se poarte decent in cadrul unei manifestari considerate de catre cei mai multi drept indecenta, numitorul comun al bunei desfasurari a evenimentelor rock/metal din ultimii ani poarta un singur nume: Blackhawk Security. Indiferent ca vorbim despre METALHEAD Meeting, Artmania, OST Fest, Maximum Rock Fest sau de serile atat de dragi mie, sustinute de catre Doru Atomei, Andrei Irode si Oana Dinu, alaturi de echipa lor, sunt cei care garanteaza o experienta NORMALA celor prezenti. Pentru prima data am vazut participanti straini care s-au fotografiat cu agentii de paza si au dus mai departe vestea unor bodyguarzi incredibili, pentru prima data am vazut agenti de paza care au indemnat publicul sa faca crowdsurfing, ba chiar s-au lasat si ei purtati pe sus, de catre cei prezenti. Irode & co. au sustinut de ani buni schimbarea mentalitatii in ceea ce priveste organizarea evenimentelor si iata ca sunt parte integranta a acestei schimbari, personal considerand prezenta lor cel putin la fel de importanta ca a oricarui headliner de pe afis.

In alta ordine de idei, festivalul a consemnat si vanzarea unui cantitati importante de merchandise, preturile rezonabile, dar si implicarea din ce in ce mai mare a metalistilor facand ca unele trupe chiar sa ramana fara produse. Asa se face ca zilele de festival au insemnat costuri destul de ridicate pentru unii participanti, in ciuda faptului ca organizatorii au tinut cont de buzunarele nu tocmai pline ale romanilor. Cu un pret de acces de numai 30 euro in presale, la care se mai adauga insa costul transportului (metalistii venind din toata tara), si consumatia pentru aproape o saptamana, unii s-au trezit cu ceva gauri in bugetul personal, si asta pentru ca, de ce sa n-o recunoastem, suntem saraci. Si suntem prea saraci pentru a ne mai aventura in evenimente care nu ofera calitate. Rockstadt Extreme Fest 2014 a meritat din plin tot efortul, indiferent ca vorbim de cel al organizatorilor, al trupelor sau al platitorilor de bilete si, atat timp cat se va persevera in aceiasi termeni, va avea parte de o crestere sanatoasa, atat de necesara in peisajul concertistic autohton. Rockstadt Extreme Fest are toate ingredientele necesare pentru a fi un fel de tabara metal, un loc de rendez-vous anual pentru metalistii din Romania, cat si pentru vizitatori de peste hotare!

Inchei aici, cu gandul la Rockstadt Extreme Fest 2015 si la trupele care vor insufleti padurea Rasnovului anul viitor, primele nume urmand a fi anuntate in viitorul foarte apropiat.

Asa am perceput eu acest festival, insa va invit sa ne impartasiti si experienta voastra legata ce s-a intamplat la Rasnov. Pana la urmatorul eveniment metal, va salut! \m/

Alin Pildner