Ville Valo si viata sa inainte si dupa HIM

HIM era prea comercial pentru a fi o trupa cult, dar si prea excentric pentru a fi o trupa considerata superstar iar in ceea ce priveste albumul solo al lui Ville Valo, Neon Noir, lansat in ianuarie 2023, acesta rasuna in aceleasi tonuri intunecate precum materialele fostei sale trupe.

La sfarsitul anului 1997, un album a intrat in topurile oficiale finlandeze, cu piese care combinau metal si pop, dragostea si infernul, frumusetea si grosolania intr-un mod nemaiauzit pe scena muzicala finlandeza pana in acel moment.

Cand ascultam acum albumul de debut al lui HIM- Greatest Lovesongs Vol. 666 realizam cat de asemanator este cu albumul solo de debut al lui Ville Valo, Neon Noir, lansat in ianuarie 2023.

De aici se poate concluziona ca ori Ville Valo a intrat in lumina reflectoarelor ca fiind un real talent nativ, unic, ori nu s-a schimbat foarte mult in cei 26 de ani care au trecut. In ciuda cantecelor sale puternice, Neon Noir a fost criticat pentru ca a amintit prea mult de trupa lui Valo, HIM. Nu ar trebui sa fie o surpriza socanta, deoarece HIM, care au activat din 1991 pana in 2017, l-a facut pe Valo compozitorul care este astazi.

Ville Valo nu vede recentul sau album solo ca pe un proiect. „A project means you have to schedule things, set a timetable within which you are implementing something. Making music isn't like that. What would I have set out to do if I didn't do what felt right and came from the heart?", se intreaba Ville Valo la o masa dintr-o cafenea din Helsinki.

Cu privire la noul proiect solo, acesta a declarat "Of course HIM is heard on the album, because I'm the same guy who made HIM's songs. The songs can be dressed in different clothes, but they are still of the same genetics. I would use the term golden cage. It is a positive prison, an identity. There are a lot of songwriters who don't have an identity."

In trecut, dupa destramarea trupei HIM, Ville Valo a incercat pentru scurt timp sa fie altceva, sa schimbe stilul si sa nu mai fie doar un cantaret de muzica rock si, impreuna cu Agents, a lansat un album cu melodiile lui Rauli Badding Somerjoki. Intr-un fel, nu era nimic nou in asta deoarece Valo si Agents au interpretat pentru prima data melodiile lui Somerjoki deja in emisiunea TV Singing Heart in 1999. Cu toate acestea, reluarea acestui proiect, in 2019, a schimbat lucrurile si a dus la concluzia ca ceva lipsea.

Ville: "It was really important to be on stage where the dynamics, sensitivity and communication with the audience were very different. I found that it was not enough for me. I want guitars that come hard, that create a mood. However, putting together a new band was not an option. I was still working on the gap left by HIM, and the pandemic period also prevented band rehearsals and studio sessions. I had to act alone."

Valo a compus, scris si cantat in intregime pe Neon Noir. "Now I may understand the life of a painter or writer a little better. It's pretty lonely. You can't brainstorm about a painting, you have to do it yourself up to a certain point."

Partea buna a acestei singuratati este reprezentata de libertatea artistica. Noul album a insemnat o combinatie de sound-uri specifice Black Sabbath si Depeche Mode: cautarea unui echilibru intre chitare havey si muzica mai calma, mai frumoasa si sintetica. Scopul a fost redarea unei melancolii plina de speranta care sa aminteasca de anii 1980, sentiment care este in acelasi timp un oximoron tipic pentru Valo, la fel ca si titlul albumului: Neon Black/ Negru Neon.

"But that doesn't mean there are Black Sabbath riffs and Depeche Mode melodies on the album. Both bands are unique." a spus Ville.

Caracterizarea se potriveste, de asemenea, surprinzator de bine si cu formatia HIM. Trupa a avut mai mult succes la nivel international decat orice trupa finlandeza, dar totusi nu a reusit niciodata cu adevarat. Era prea pop pentru fanii heavy metal, dar prea heavy pentru fanii pop. Era prea ironica pentru goticii nihilisti, dar prea melodramatica pentru rockerii cu lanturi. Era prea comerciala pentru a fi o trupa cult, dar prea excentrica pentru a fi o trupa de superstar.

Decalajul este partial explicat de interesul artistului pentru arta, ceea ce trimite semnale confuze, mixte. Totusi, acesta este el: un om de balada care il iubeste pe King Diamond. O vedeta rock si fiul unui negustor care citeste Baudelaire si Mukka. Un bassist de jazz care a urmat o scoala de muzica si a cantat intr-o trupa punk in timp ce isi termina studiile. Un interpret increzator, care este putin timid in societate.

De fapt, exista un singur lucru lipsit de ambiguitate la acest artist: el este un tip al muzicii, un nativ care nu a avut niciodata alte optiuni in viata. Deci, daca vreti sa intelegeti de ce Neon Noir suna atat de caracteristic lui Ville Valo, trebuie sa intelegeti calatoria muzicala a acestuia de la adolescent la adult.

Ville este un barbat care prefera multe stiluri muzicale. In anii 1980, Finlanda era plina de baieti de scoala primara care au vizitat Sala de Gheata din Helsinki pentru a-i vedea pe Iron Maiden si desenau logo-ul Kiss pe birourile lor de la scoala sau de acasa. Ville Valo a fost unul dintre acestia.

Dar, spre deosebire de multi alti copii ai anilor 1970 care s-au lasat dusi de acest val de muzica rock fresh, Valo asculta atat Dingo cat si Kiss.

In anii adolescentei, la inceputul anilor 1990, Valo era un skater cu dreaduri care lua adesea autobuzul numarul 64 de la Oulunkyla pana in centrul orasului Helsinki doar pentru a putea asculta albume noi pe walkman-ul sau. Aceeasi calatorie cu autobuzul includea auditia de metal extrem precum Carcass si Deicide dar si reggae, punk rock, grunge si pop britanic timpuriu.

„Even then, my taste in music was all over the place. I was interested in getting info about all kinds of things, or finding the pieces from which to put together my own thing. I've always liked music or bands that have a strong belief in what they do. I think the absoluteness is wonderful", spune Valo.

In scoala gimnaziala, Valo a cantat in multe trupe. Una dintre ele a fost trupa punk Terapia, care canta cover-uri de la formatia s*****r Limited, si a carei bijuterie din productia proprie, piesa Iivonen, a fost dedicata directorului scolii. Cand melodia a avut premiera la balul din toamna al scolii, elevii au inceput sa arunce cu scaune prin sala.

Cea mai notabila aparitie a lui Ville de pana acum a avut loc in aprilie 1992, cand a cantat in deschiderea trupei grunge din Seattle, Mudhoney. Ville si trupa sa de funkmetal Donits-Osmo Experience, au performat cu succes la acest show important din cariera lor. Muzica trupei a fost influentata nu numai de preferintele lui Valo, ci si de cele ale prietenilor sai din facultate Oulunkyla Pop & Jazz, Joel si Vilma Melasniemi, care s-au mutat ulterior la Ultra Braha, dar si de ale lui Antti Lehtinen.

De-a lungul vietii sale, Valo a ascultat foarte multa muzica si a filtrat cele mai bune parti din ea chiar in propriile cantece. "After all, everyone is influenced by something. If you were born as a wolf-man in the wilderness, you would hardly start singing naturally in the same way as King Diamond or Ian Gillan."

Necazurile adolescentine care au aparut in trupa Donut-Osmo Experience, din care a facut parte artistul, au durat cativa ani, pana cand Valo si-a dat seama ca de fapt el era mult mai interesat de ceea ce simte in inima decat de muzica care misca creierul. De aici, totul a luat o alta intorsatura, Ville descoperind My Dying Bride.

„Joel and I both loved My Dying Bride. But then it turned out that Joel did not love it as I did. I was more of a Sentenced than a Primus man. It felt more authentic. Better." a declarat acesta.

Intr-o zi dupa ore, Valo s-a asezat cu colegul sau de scoala Mikko „Mige” Paananen in Mige's mother's Lada, au ascultat casete grunge si Godflesh si au decis ca acum este momentul sa infiinteze o trupa in adevaratul sens al cuvantului.

„No one knew what it would be, but I started to feel like I really had to do something now and not just play it, but live it, feel it”, spune Valo.

Asa si-a inceput cariera de succes Majestatea Sa Infernala. A repetat si a realizat demo-uri in subsolul mamei lui Paananen si a cantat la un concert la Semifinal Club. Intre timp, au fost pauze si schimbari in line-up pana cand, in 1995, trupa a fost pregatita pentru o renastere. Aceasta a fost modelata dupa exemplul trupei Yankee, Type O Negative, care a combinat cu succes sound-ul chitarelor metal cu emotiile umane autentice.

Ville nu este un nihilist incoltit, ci un romantic boem. La mijlocul anilor 1990, in Finlanda se canta metal extrem, in care oamenii urlau, zdranganeau sau cantau tare. Manifestarea de sensibilitate a fost suspecta sau, asa cum inca se mai considera uneori, o manifestare specifica copiilor, mai exact fetitelor.

"The gang was at first seen as a joke. It didn't fit. Type O Negative was one of the first bands to show that a metal band can bend to many styles. It started to change things." spune Valo.

Pe 29 decembrie 1995, Majestatea Sa Infernala, cu trupa renascuta si fresh, si-a facut debutul la Cafe Teatro pe Yrjonkatu, cantand cover-uri Type O Negative. Concertul a prezentat o trupa socant de convingatoare si pe noul Ville Valo, care in sfarsit indraznise sa treaca de la a canta la bass la a fi solist.

Reactia publicului a fost una pozitiva: nimeni in Finlanda nu avea o voce ca el, cu atat mai putin abilitatea si curajul de a o folosi pentru gemete si falseturi care pandesc la granita dintre geniu si jena.

In anul urmator, Majestatea Sa Infernala a facut un pas si mai mare in afara scenei metal: a realizat un cover dupa balada celebra a lui Chris Isaak, Wicked Game, a spus da contractului de la casa de discuri BMG oferit de Asko Kallonen si si-a schimbat numele formatiei in HIM. De aici a inceput calatoria de succes a trupei.

When Love and Death embrace: In anii 1990, pe langa discutiile despre Isus, se vorbea destul de mult si despre Satan in scolile finlandeze si in mass-media.

In iunie 1998, HIM a fost atras in aceasta dezbatere. Trupa isi sarbatorea prima vara plina de festivaluri la Provinssirock din Seinajoki, cand a aparut Police TV pentru a investiga legaturile lui Valo cu cei care il venerau pe diavol. Motivul a fost ca HIM a lansat un album de debut intitulat Greatest Lovesongs Vol. 666 in anul precedent.

Situatia era bineinteles una absurda. Desigur, Ville nu era un adorator al Satanei, ci un textier interesat de imageria satanista. Biblia lui era The Oxford Book of Death, furata din biblioteca de pe Richard Street, dar acesta prefera si filmele de groaza pe care le vizionase in scoala gimnaziala, filme ce in acea perioada erau pe casete VHS.

Interviul cu Police TV se poate viziona aici.

„For me, it all represented youth, freedom, passion, bestiality. Not Satanism, but punk aesthetics in the Hammer horror way. Besides, our song Your Sweet Six Six Six reminded a bit of Led Zeppelin. Allegedly, when you listen to Stairway to Heaven the wrong way around, you hear the words "Here's to my sweet satan 666” a declarat Ville.

Inca o data, HIM a fost cel care a pierdut lupta. Pe de o parte, a fost acuzat de satanism, pe de alta parte, adevaratii satanisti au solicitat ca trupa sa dea o declaratie oficiala precum ca nu are nimic de-a face cu Biserica Satanei.

Cand Police TV l-a intrebat pe Valo de simbolurile din titlul albumului, Valo a raspuns ca simbolurile sunt asociate cu infernul dragostei. A fost un raspuns de textbook prin care HIM si-a definit propriul stil precum si locul in scena muzicala finlandeza. Deja cu ceva timp in urma, trupa si-a denumit muzica "love metal" si a adoptat ca simbol pentagrama, de fapt o varianta denumita "heartagram", conceputa de Valo, ca logo al formatiei.

"If you start making music, you can't think about what you're writing about. It finds itself around some theme or subject. I must have been in love. And feelings of love can be wonderfully infernal."- a spus artistul.

Dupa Greatest Lovesongs, un material care a avut un real succes, HIM si-a propus sa-si testeze limitele cu Razorblade Romance (1999), un material putin mai siropos. Inca o data, albumul s-a bazat pe extreme: a fost un amestec cu sounduri a la Bon Jovi dar si Type O Negative.

Razorblade Romance a lovit un grup tinta pe care nimeni nu a reusit sa-l atinga pana acum: tinerele carora le placea muzica mai heavy.

Albumul a generat hype adolescentilor, conceptul a functionat perfect: materialul a ajuns pe primul loc in topurile din Finlanda si Germania, iar primul sau single Join Me in Death a devenit un succes urias.

Razorblade Romance a facut din Ville Valo, in varsta de 24 de ani, o vedeta autentica. Doar aparitia lui ar fi putut vinde sute de mii de discuri, dar mai multe decat atat, Valo putea sa compuna, sa scrie versuri, sa cante, sa pozeze si sa acorde interviuri destul de directe si ascutite.

La un moment dat, ca idee de promovare, Valo a inceput sa se zvarcoleasca pe scena, pe jos, fara camasa, imagine care dadea impresia dorintei sale de a aevada din aceasta lume. Desi aceasta situatie putea trezi multe controverse, multa lume discutand despre asta, nimic nu il mai oprea pe Ville din ascensiune.

Una dintre multele calitati ale sale a fost androginitatea sa. Acest lucru poate fi vazut, de exemplu, in fotografia de coperta a Razorblade Romance facuta de Jouko Lehtola, in care Valo pozeaza machiat.

Una dintre cele mai bune idei ale trupei a fost reprezentata de coperta albumului, mai exact de fundalul roz. Ideea a fost a lui Ville Valo.

"The metal covers were always deep blue, black, brown. Or they had colourful paintings like Children of Bodom. The pink background was really different. And it was really intentional." Ville.

In anii urmatori, HIM a stabilit o formula care a durat tot restul carierei sale: un album mai heavy era urmat intotdeauna de unul mai pop dar cu heaviness-ul propriu. Din punctul de vedere al ascultatorului, insa, schimbarile nu au fost foarte mari si au ramas strict ca mici operatiuni de infrumusetare a acestui template stabilit de trupa.

In 2005, HIM a realizat ceva ce nici o trupa finlandeza nu a mai putut face pana acum: albumul Dark Light a vandut 500.000 de unitati in Statele Unite.

A ajunge la un astfel de milestone a fost un vis devenit realitate pentru Valo. Dar in Statele Unite au inceput sa apara si probleme, ca si in cazul altor muzicieni tineri care au ajuns in State inainte si dupa Ville.

"I was overwhelmed the time, because I was also doing our Venus Doom (2007) album and I always make the music very personal and give my all. It ended with me telling our manager Seppo Vesterinen that we needed something to do now. After the album was mixed, I went for treatment." a declarat acesta.

HIM nu a cucerit de fapt niciodata America, dar s-a apropiat foarte mult si cateva dintre single-urile sale au ajuns in top 40 si chiar in top 10 din Marea Britanie, cucerind si alte topuri internationale.

Nu va mai aparea in curand nici o astfel de trupa din Finlanda, asta daca va mai exista vreodata un asemenea fenomen, precum HIM.

Nu uitati ca acum aveti ocazia sa il vedeti pe Ville live, in cadrul festivalului Metalhead Meeting 2023 intre 26-28 mai la Romexpo, Bucuresti. Bilete pentru eveniment regasiti aici.

Sursa interviului o puteti viziona aici.

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram