Cronica Stufstock Ziua III - Jazz sub eclipsa de luna

Ultima zi de Stufstock a inceput, bineinteles, tot la scena mica, unde, de asta data, nu aveau sa se produca decat doua trupe: Highlight si Melting Carousel.

Ziua fusese caniculara, apa murdara si plaja plina de nesimtirea turistilor de weekend, din aia care isi lasa gunoiul pe nisip si masinile asemenea. Ei bine, amandoua trupele m-au facut sa imi revin din lenea provocata de caldura si sa uit de nervii provocati de taranii de oras".

Highlight canta progressive metal, un stil pentru care mie imi trebuie o rabdare infinita. Sau cel putin asa credeam, inainte de a asculta aceasta trupa; pentru ca Highlight practica un prog extrem de concis, la obiect, fara insistente inutile asupra executiilor nesfarsite de game si ritmuri cat mai compuse cu putinta.

Muzica lor denota pasiune, precizie si talent in forma clara, piesele sunt mici lectii de compozitie instrumentala peste care vocea cade ferm, stapana pe situatie, fara a cauta sa iasa in evidenta, ci doar sa completeze ansamblul. Eu, unul, as pune oricand aceasta formatie in deschidere unui Dream Theater, de exemplu...

Melting Carousel sunt din Timisoara. Pentru cineva care cunoaste scena muzicala timisoreana, asta e un argument suficient ca sa ciulesti atent urechea. Asta am facut si eu si am descoperit una din cele mai interesante trupe din noul val. Ca toate lucrurile interesante si greu de definit, ceea ce canta Melting Carousel se poate numi alternative". Pe langa asta, se mai invart elemente de pop si jazz, o voce feminina foarte placuta si una masculina si mai placuta, dar si versuri de fina ironie.

Toate astea laolalta te lasa, la final, cu un sentiment de bine, pozitiv si melancolic, totodata. Te simti mai plin de viata, dar viata pare compusa din imagini colorate din trecut... Sper ca Melting Carousel sa cante cat mai mult si mai des prin tara asta gri, poate se mai coloreaza putin.

Dupa ce am demonstrat ca, in mod paradoxal, in mintea unui ascultator, prog metal-ul si alternative-ul nu se exclud, sa trecem la scena mare. Seara a fost deschisa de The Others, singurul moment cu nerv si energie intr-o seara de jazz ce se anunta foarte linistita.

Funk-ul a izbucnit din difuzoare, fara menajamente, provocand publicul la dans. In care public s-au amestecat si organizatori si trupe, de la Byron la formatia lui Jean Luc Ponty un lucru ce face cinste tinerilor brasoveni. S-a rupt o coarda, un cameraman a scos un cablu din priza, insa nimic nu a impiedicat trupa The Others sa faca un show bun, care s-a lasat, bineinteles, cu un bine-meritat bis.

De Farfarello se leaga numele lui Mani Neumann, violonistul unei legende" cu samanta de scandal, Phoenix . Insa asta e o alta poveste; cea cu Farfarello e una mult mai frumoasa, mai ales pe scena, unde muzicienii creeaza o atmosfera speciala. Muzica de film", au zis unii da, dar e un film al naibii de bun! Pana la urma, sunt compozitii ce iti dau frau liber imaginatiei, ori, daca se intampla asa, eu cred ca scopul e atins si mijloacele sunt valabile.

Harry Tavitian si Cserey Csaba au dat-o intr-o improvizatie cu iz de Orient de au lacrimat, probabil, toti ochii mici si oblici ai tatarilor dobrogeni. Pe Nguyen Le nu l-am prins, ocupat cu ajutorarea unor tinere talente la terasa Hand, iar din Kora Jazz Trio am prins doar un bis de final ca un sfarsit de basm african, spus intr-un fel simplu, la marginea unui desert gol, cu focul langa si cerul deasupra.

Jean Luc Ponty a aratat inca o data de ce e un violonist atat de mare, muzica sa invaluind suflarea prezenta si aruncand-o dintr-o stare in alta, insa cu gentilete si bunatate. Vioara a topit inimile, sub eclipsa de luna, si le-a unit intr-un singur suflet mare, al jazz-ului, stergand usoara amaraciune a unui Stufstock cu prea putini spectatori.

Vizavi de acest aspect, al numarului de spectatori prezenti, nu vreau sa fac nici o speculatie. Stiu organizatorii mai bine cum si de ce. Insa am ramas cu tristetea de a vedea asa de putini doritori de jazz, ca si cu imagini dezamagitoare de la concertul dEUS , cand unii preferau sa traga cu arcul decat sa priveasca o experienta muzicala inedita.

Nici la scena mica nu s-a inghesuit lumea ca anul trecut si aici nu mai poate nimeni invoca aspectul financiar, accesul fiind gratuit. Concluzia mea este ca romanii sunt fie ignoranti, fie prefera concertele mainstream pentru ca la mainstream, si daca iese prost, muzical vorbind, tot ramai cu satisfactia" ca ai vazut pe viu un star".

Revenind la Stufstock si tragand linie, m-am bucurat sa vad pe scena mare doua nume de la scena mica de anul trecut The Amsterdams si The Others, m-am bucurat sa pot sta de vorba cu cei din Deus si sa le urmaresc prestatia extraordinara, m-am bucurat de vioara lui Ponty si m-am bucurat sa gasesc, si in acest an, pe scena mica, trupe ce ar putea, linistit, sa se regaseasca si pe una mare: Melting Carousel, Highlight, Twisted Cables, Rock House sau Les Elephants Bizzares.

Peace.

Mihnea Blidariu, bestmusic.ro