Finlanda pare sa nu oboseasca in a oferi trupe cu o atmosfera fragile si plina de riffuri extaziante. Swallow The Sun se preteaza la aceasta descriere grosso modo, abordand subgenul melodic death doom metal din 2000, si avand la active 5 albume lansate. Mikko Kotamaki este un vocal exceptional cu un repertoriu de growluri adanci si patrunzatoare si clean melancolic si fragil. Acum adaugi instrumentalul ce urmareste acelasi model si ai cele 2 dimensiuni din sunetul trupei.
The Morning Never Came (2003) – Ghosts of Loss (2005) – Hope (2007) – New Moon (2009) – Emerald Forest and the Blackbird (2012)
Chiar daca sunt diferente minore de la album la album, fiecare dintre ele reuseste sa aiba o personalitate a sa. Totusi se observa directia trupei in a explora si evolua pasajele lente. Ganditiva la o foaie dintr-o carte care si-a pierdut albul acela imaculat si peste care s-au depus anii. Cu asta in minte, ai crede ca pasajele death doom ar putea sfasia aceasta dimensiune fragila cu disperarea si intunericul din riffurile. Este un amestec de succes pe care finlandezii l-au stapanit de-a lungul anilor.
Silence of the womb de pe The Morning Never Came
Psychopath’s lairde pe Ghosts of Loss
Don’t fall asleep (Horror part II) de pe Hope
Falling world de pe New Moon
Cathedral wallsde pe Emerald Forest and the Blackbird
Recomandarea mea este sa o luati cronologic si sa va bucuratie de fiecare album.
Until next time I shall see you where death is most alive.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
