Undeva prin octombrie 2012 am pășit cu toții în aceeași sală de repetiții pentru prima oară. (da, nu stim data exactă… da, ar fi trebuit să ne notăm :) ) Ușor emoționați deoarece cu toate că fiecare dintre noi a petrecut ore si ore intregi in aceeași sala, niciodată nu le-am petrecut în această formulă. Să vă explic: Alin si Mihai cantau de mai mult timp impreuna intr-o formatie. Undeva in 2011 Andrei a vrut să-și facă o formație, initial de cover-uri dar care mai apoi să-și abordeze și propriile piese. L-a cooptat rapid pe Alex, fiind colegi de muncă. Irina si Alina au ocupat rapid pozițiile de chitară bass și solist. Tot ceea ce îi mai trebuia era un toboșar. Pentru că în acea periodă Andrei (spuneți-i Mega ca să înțeleagă se vorbește cu el) lua și lecții de percuție și-a întrebat profesorul, Nunu Racriș, de o recomandare. Nunu i-a recomandat unul dintre elevii lui, Alin. La scurt timp după, Mega (adică Andrei, vă prindeți voi), Alex și Alin s-au întâlnit la singura terasă din centrul vechi din București care pune muzică rock. Alin a fost de acord să se alăture proiectului muzical mentionând că mai are o formație. Skins from my eyes se născuse. In scurt timp ambele trupe ce aveau un singur om în comun ajung să repete în aceeași sală de repetiții. După câteva concerte in Bucuresti, Irina anunță că va părăsi trupa deoarece va pleca din țară. Urmează colaborări cu mai mulți basiști printe care și Mike Dragomir care aduce un val de energie în trupă. In acest timp, deoarece unul dintre chitariștii celilalte trupe a lui Alin care nu avea nume (ciudat, știm!), părăsește țara în interes de muncă, locul lui este suplinit de Alex. Acum trupele aveau 2 membri in comun. Lucurile merg mai departe si cele 2 trupe chiar ajung să împartă o scenă la unul dintre evenimentele organizate de Rock School. Mai tarziu Eni ocupa poziția de groove master în trupa fără nume. Skins from my eyes ajung să se califice pentru a cânta la festivalul Posada 2012 și deschid evenimentul. La scurt timp după apar divergențe în ambele trupe. Skins from my eyes se destramă prima deoarece membrii nu se înțeleg asupra stilului abordat. In scurt timp si trupa fără nume se destramă. La inițiativa lui Alin, Mega (SFME), Alex (membru în ambele), precum și Mihai și Eni (trupa fara nume) se intalnesc pentru un jam session. Acum putem reveni :) Până în ziua de azi regretăm că nu am înregistrat acea primă întâlnire. Aveam sigur destul material pentru un demo tape. Oricum, zâmbetele noastre colective erau un indicator sigur că asta era calea de urmat. A urmat drama alegerii unui nume de trupa (code name Lateralus). Ten Times Treason a ieșit câștigător din zeci de pretendenți și după ore în șir de discuții pe grupul privat de pe Facebook. NU, nu întrebați cum am ajuns la acest nume… discuția a fost atât de lungă încât am avea nevoie de o mică nuvelă pentru a povesti tot. Dar dacă sunteți cuminți vom dezvălui amănunte în viitor. Logo-ul TTT afost realizat de Eni. Reprezintă o suprapunere a 3 T-uri identice. Primul concert a avut loc în clubul Ageless pe 3 martie 2013, unde am încercat marea cu degetul cu 2 piese proprii și câteva cover-uri. Ne-am bucurat de feedback-ul pozitiv și am decis să urmăm aceeași direcție. Cel mai greu ne este sa ne descriem stilul deoarece fiecare avem o abordare muzicala diferită. Piesele noastre sunt ca un cearsaf pe care fiecare îl ține fiecare ferm și-l trage înspre el. Secretul este să ne menținem echilibrul și să ținem cearșaful pentagonal echilibrat și perfect întins. La noi nimeni nu vine cu o piesă scrisă cap coadă și cu partituri pe care restul formației să le învețe. Noi preferăm să pornim de la o idee și să o lucrăm în echipă pentru a fi siguri că muzica noastră ne reprezintă în întregime. Da, durează mai mult așa, dar NU facem compromisuri. Dar dacă vreți neapărat un gen … să zicem că am fi un alternativ/ metal/ progresiv/ psihedelic/ pop/ melodic etc. Primul concert doar cu piese proprii a avut loc pe 27 august 2013 în cadrul trofeului ”Club A”. Restul… va urma!