Cine tine contactul cu ce se intampla in scena metal internationala sigur a dat peste Textures.
Daca nu cu primele albumule atunci sigur cu Silhouettes, un album lansat in 2008 care si astazi ramane etalon pentru ce inseamna noua scena de progressive metal. Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit iata ca a navalit ghinionul peste Texturesastfel ca formatia s-a trezit fara clapar si solist, doua elemente cheie in acest grup.
Inlocuirea lui Eric Kalsbeek s-ar fi putut dovedi cea mai grea sarcina posibila insa olandezii l-au gasit in timp relativ scurt pe Daniel de Jongh, fost vocal al formatiei Cilice (trupa care a ajuns si in Romania dar pe nimeni n-a interesat acest lucru).
In noua formula a inceput lucrul la Dualism, album a carui artwork (culmea) este semnat de Erik, fostul solist al trupei. Sigur ca reactiile lasate in urma de Silhouettes au pus multa presiune pe olandezi in contextul in care acestia trebuiau sa continue in aceeasi linie cu un album cel putin la fel de original.
Am privit cu foarte mult entuziasm acest album dar si cu o oarecare frica avand in vedere ca e vorba de o noua componenta si automat o alta chimie. Din fericire esenta Textures se pastreaza la fel de bine iar Dualism devine usor un pretedent la categoria albumul anului.
Ca diferenta majora se simte ca Daniel este mai degraba orientat pe compozitiile usoare, de factura clean vocals. Astfel albumul isi pastreaza radacinile de 'smart metal' (sau math metal) insa involuntar devine foarte accesibil si melodic pentru masa de ascultatori.
Structurile nu par atat de coplicate ba chiar se orienteaza foarte mult pe groove si ritmuri decat pe tehnica, un element crucial daca ne aducem aminte de Silhouettes. Rezultatul este unul destul de evident in acest caz adica un metal mai atmosferic si in acelasi timp mai 'usor' insa tind sa cred ca asta a fost pur si simplu rezultatul unui proces natural.
Asadar mai multa melodie si atmosfera in defavoarea 'extremului'. Dar nu e neaparat o schimbare radicala avand in vedere ca intreg materialul este aproape perfect compus. Iar Daneil De Jongh pare cea mai buna optiune in acest moment. Contributia sa in Textures si implicit in aceasta 'noua' directie este radicala si imi pare ca intreaga structura muzicala a fost compusa in jurul abilitatilor sale de vocalist. Si ce abilitati!
Desi simt dorul unor pasaje mai heavy, trebuie sa recunosc ca acest nou album este aproape impecabil asta daca il privesti asa cum a fost gandit si compus. In niciun caz nu trebuie comparat cu ce a insemnat Textures in trecut avand in vedere ca vorbim despre o noua abordare...si totusi la fel de buna.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
