Mariangela Demurtas (Tristania): Nici in vacanta nu pot sta departe de scena (interviu)

Mariangela Demurtas, solista trupei Tristania, traieste in Norvegia, dar se intoarce in Sardinia natala de fiecare data cand are ocazia. Insa nici aici nu poate sta departe de scena: in timpul vacantei de iarna, artista a sustinut doua concerte, diverse ca stil, unul in Bitti si altul in Sassari.

In acest din urma oras, interpreta ne-a acordat un interviu, in care ne-a vorbit despre noul album Tristania, care va fi lansat in mai, dar si despre proiectele personale.

Dupa un an plin de concerte, te-ai intors pe meleagurile natale. Cum te simti acum, cand esti din nou acasa?
Bineinteles, sentimentul de pace, de liniste pe care il gasesti printre ai tai e unic. De aceea incerc sa ma intorc aici de fiecare data cand programul imi permite. Situatia economica din Italia nu e una dintre cele mai bune, si ca atare din acest punct de vedere imi e mai bine in Norvegia. Cu toate acestea, urmaresc cu atentie evolutia zonei din care provin si nu exclud ca intr-o buna zi sa revin aici definitiv, pentru a contribui la dezvoltarea ei. Momentan insa nu am luat nici o decizie in acest sens.

Alegi de fiecare data Sardinia ca destinatie pentru sarbatori?
Da, atat pentru cele de iarna, cat si de Paste. La fel, vara vin aici pentru vreo luna, doua.

S-a intamplat vreodata sa nu poti ajunge acasa?
Da, in primul an de dupa ce m-am mutat in Norvegia, am petrecut Craciunul cu Anders (Hilde, chitaristul trupei Tristania - n.r.) si parintii sai, in casa acestora.

Asadar, poti face o comparatie. Ce diferente exista intre stilul nordic si cel mediteranean?
Diferentele sunt foarte mari. Aici, in Italia, suntem mai deschisi, mai sociabili. In Norvegia, de exemplu, de sarbatori se sta in special cu familia, zilele festive se celebreaza in sanul familiei, in timp ce in Sardinia dedicam rudelor o zi, sau chiar numai o seara, iar in restul timpului iesim cu prietenii.

Vacanta pe meleagurile natale este una activa: ai sustinut doua recitaluri, unul in Bitti si altul in Sassari. Ce ne poti spune despre aceste concerte?
Au fost minunate. Chiar daca sunt in vacanta, nu-mi place sa stau locului, trebuie mereu sa am ceva de facut. Imi fixez deseori obiective, incerc sa fac lucruri inedite. Astfel au fost si cele doua concerte, un proiect pe care mi-ar placea sa-l duc mai departe, cat timp este un tip de interpretare complet diferita de cea din Tristania. Reusesc sa ma exprim intr-o maniera mai intima, mai ales ca sunt singura protagonista - cu exceptia chitaristului, bineinteles. Comunic mult mai usor cu publicul, astfel ca prin acest gen de exprimare artistica ies din stilul norvegian, din cel scandinav.

Cine te-a acompaniat?
Chitaristul Francesco Marras, un artist foarte bun.

Ai ramas in zona metal sau ai interpretat si piese apartinand altor genuri?
Am ales cover-uri rock-metal, din repertoriul unor trupe precum Faith no More, Kiss, Alice in Chains, Nirvana. N-au putut lipsi piese Metallica sau Iron Maiden, nici Ronnie James Dio, Black Sabbath, Motorhead... Dar asta in Sassari. In Bitti a fost cu totul altceva. Pentru ca stiu publicul din acea zona, fiind foarte aproape de locul unde m-am nascut, am ales piese pe placul unei audiente de toate varstele. Am optat pentru un repertoriu blues, pop, jazz, muzica pe care de asemenea o ador, incercand sa gasesc cate o melodie pentru reprezentantii fiecarei generatii.

De cand te-ai mutat in Norvegia, cat de mult s-a schimbat viata ta?
Extrem de mult! Intrarea in contact cu o alta zona culturala e intotdeauna un lucru util la nivel personal. Chiar daca mutarea intr-o tara total diferita aduce cu sine multe dificultati pe care trebuie sa le depasesti, asta te obliga sa evoluezi mult mai repede, pentru a te adapta noilor conditii. Am venit in contact cu o serie de probleme pe care nu le prevedeam, dar le-am facut fata cu bine. Privind in urma, pot spune ca toate aceste experiente mi-au fost de folos. Sunt mult mai deschisa decat inainte, mi-am dezvoltat capacitatea de a trai in locuri cu o cultura si o mentalitate diferita.

In aceasta perioada, pregatesti alaturi de colegii din Tristania un nou album. Ce ne poti spune despre el?
Inca nu am decis titlul noului CD, si nici nu am stabilit cate piese vor ramane in varianta finala. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca melodiile vor fi mult mai pline de energie decat cele de pe „Rubicon”. Precedentul nostru album s-a nascut in conditii dificile, l-am creat intr-un moment in care practic trupa se reforma. S-au schimbat mai multi membri, iar atunci cand am ajuns in formula de lucru nu stiam prea mult unii despre altii, nici la nivel artistic, dar nici la nivel personal. Pentru mine a fost ceva cu totul nou. Am scris piesele incercand sa gasim punctul la care ideile noastre rezonau. In schimb, pe noul album, stiind deja potentialul fiecaruia din trupa, am reusit sa lucram mult mai bine asupra sound-ului, sa dam mai multa energie pieselor, sa le facem sa fie mai bine definite. Multe dintre noile melodii imi plac foarte mult, pot spune asadar ca am incredere in reactia pe care o va provoca acest nou produs discografic.

Cata vreme tii un workshop de compozitie, ce contributie ai avut la conceperea noilor piese?
In ce priveste melodiile Tristania, nu eu sunt cea care raspunde de texte. Ce-i drept, pe „Rubicon” am colaborat la doua piese. Ideile mele sunt un pic diferite de stilul Tristania, astfel ca prefer sa ma concentrez pe propriile melodii, asupra carora imi pot pune amprenta mult mai bine. In ceea ce priveste workshop-urile amintite, incerc sa-i ajut pe altii sa inteleaga cum sa realizeze o piesa care sa poata fi ascultata, cu care sa rezoneze si alte persoane. Bineinteles, fiecare are stilul sau aparte, eu le dezvalui doar strategiile, elementele prin care ii pot ajuta sa faca o piesa mai buna, mai concisa. Daca in privinta versurilor viziunea personala e cea care primeaza, la partea melodica pot fi aplicate o serie de reguli generale. Si fac asta aratandu-le felul in care lucrez eu insami. Le explic detaliile in ceea ce priveste propriul meu stil, propriul meu mod de a face o melodie sau o piesa instrumentala, dandu-le astfel un punct de plecare, de unde fiecare sa-si dezvolte propriul stil, sa-si gaseasca un drum pentru propriile idei.

Din piesele pe care le-ai compus vei alege o parte pentru a realiza un CD solo?
Simt o mare nevoie de a ma putea exprima in mod liber prin intermediul muzicii mele, asadar este foarte posibil. Scriu piese de cand eram mica. In Tristania exista o identitate foarte puternica, scandinava, in timp ce eu am un caracter complet diferit, unul mediteranean, astfel ca nu pot sa ma identific in totalitate cu stilul nordic, foarte sever si intunecat. E drept ca temele pieselor Tristania imi plac si imi place sa le interpretez, dar sunt momente cand simt nevoia sa „explodez” putin.

In afara de workshop-urile de songwriting, tii si cursuri de canto.
Da, am facut cateva, au fost deja trei sau patru astfel de seminarii, insa mi-ar placea sa le duc si in afara granitelor Norvegiei. Mi-ar placea sa tin un curs itinerant, cu care sa ajung chiar si in Romania. Acest tip de produs este, in opinia mea, o noua directie in care sa ma dezvolt in viitor.

Ai avut si elevi italieni?
Da, insa nu la aceste cursuri. Lucrez cu unii copii de la scoala elementara, majoritatea avand cate un parinte italian si dorind sa invete limba materna a acestuia. La cursurile de canto se inscriu in special norvegieni. Ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca am reusit sa ii scot pe multi dintre ei din timiditatea lor.

Cu un astfel de curs, crezi ca ai putea-o gasi, in Sardinia, pe Mariangela de maine?
Da, o cunosc deja pe Mariangela a Sardiniei. Sigur, cea de astazi are mai mult curaj decat inainte. Iar dezvoltarea e constanta, cat timp imi propun lucruri noi. Azi cu siguranta ma simt mai responsabila in confruntarile cu societatea, cu persoanele din jur. Astfel ca imi asum responsabilitatea de a ma cizela, de a descoperi lucrurile pe care le am de oferit. Iar atunci cand tin aceste cursuri imi place sa vad si alte persoane reusind ceea ce am reusit eu.

Crezi ca in zona natala vei gasi un public pregatit pentru concerte metal?
Nu stiu, sa vedem (rade). Sarzii nu sunt inca pregatiti pentru acest gen de muzica, in opinia mea. Dar iti pot spune ca daca alegi calea potrivita poti obtine rezultate interesante. Bineinteles, nu-i poti „izbi” in fata cu un lucru nou, trebuie sa ai sensibilitatea sa-i pregatesti. Eu provin dintr-o localitate foarte mica, foarte inchisa, unde influentele ajung foarte greu. Suntem numai sarzi, nu a ajuns nici un element din afara. Unii n-au auzit nici macar vorbindu-se despre metal, altii il considera ceva necurat.

Anul acesta, Tristania va canta la Wacken Open Air, pentru a patra oara. Ce inseamna pentru tine aceasta participare?
Va fi o nebunie maxima! Vor fi multi oameni, vor fi concerte in fata unui public foarte mare, vor fi intalnirile cu multi prieteni in culise, iar toate astea sunt ceva minunat. Wacken este un eveniment fantastic. Dar nu inseamna insa ca, spunand asta, as anula meritele altor festivaluri - de exemplu, m-am simtit foarte bine in Romania, la Sibiu, unde am cantat la Artmania; si concertul, si felul in care am fost tratati ne-au placut tuturor celor din Tristania. La Wacken insa, unde sunt atatea trupe, organizarea este atat de riguroasa incat nu ai timp sa te plimbi, sa te relaxezi, trebuie sa ajungi dintr-o parte in alta, iar dupa ce canti trebuie imediat sa lasi locul urmatorilor din program. Data trecuta n-am avut timp nici sa dorm cat trebuie, am inchis ochii pentru vreo doua ore, la final am fost extrem de obosita. Wacken e un festival enorm, ai o multime de lucruri de facut.

In afara de Wacken, ati mai stabilit vreun concert pentru 2013? Veti face un turneu de promovare a noului album, de exemplu?
Oh, yes! Sigur ca vom face un turneu. Albumul va iesi in mai, insa nu am stabilit inca traseul. Nici ca festivaluri nu avem deocamdata decat Wacken, abia in ianuarie-februarie urmeaza sa incheiem si alte contracte in acest sens.

Ai adus vorba de Artmania Sibiu, unde ai cantat in 2009. Ati participat si la B’estfest, in 2012. Ce amintiri ai de la cele doua prezente in Romania?
A fost minunat, imi aduc aminte de Sibiu, un oras foarte frumos; am mers pe jos pana in Piata Mare, printre baruri si magazine. Alaturi de colegi, am iesit la shopping, dupa care am mers spre scena. Cu totii au fost draguti cu noi, iar mancarea a fost delicioasa. M-am simtit foarte bine in timpul concertului, iar calitatea sunetului a fost optima. La fel de bine a fost si in 2012, cand am participat la B’estfest, un festival mult mai mare. Imi aduc aminte ca am avut ocazia sa ne oprim sa cumparam fructe proaspete, vandute chiar la strada. In Romania m-am simtit minunat, iar daca as primi o noua invitatie, as spune „da” fara sa stau pe ganduri.

Grazie per l’intervista!
Multumesc!

Autor: Catalina Iancu