Albumele de debut in cazul multor trupe contin acel ceva aparte, un parfum de prospetime, inocenta, de entuziasm, de dorinta de a crea un inceput de drum cat mai bun.
Discul Trooper I face cu siguranta parte din aceasta categorie. Aparut pe piata in octombrie 2002, la 7 ani de la infiintarea formatiei, albumul transmite in mod clar toata munca depusa pana atunci de tirgovisteni in concerte si repetitii, ca si o vointa imensa de a se impune chiar de la debut pe scena rock din Romania printr-o muzica sincera, fara compromisuri.
Ca o prima compozitie de pe un prim album, nu se putea alege ceva mai inspirat decat Strigat. O deschidere de disc care nu lasa loc niciunui dubiu asupra directiei muzicale a formatiei. Scris de Aurelian Dinca (Balaurul), purtand titlul No tomorrow pe demo-ul 2001, Strigat se afla in mod cert printre cele mai desavarsite cantece rock, si nu doar din discografia Trooper.
Dupa un tapping executat exact asa cum trebuie de Balaurul, tancul Trooper isi pune senilele in miscare. Rifurile metalice percutante care se succed in mod energic si melodios, vocea solicitata maxim de Coiotu`, dar si solourile de chitara in duet si duel Popa – Balaurul - un trademark al intregului album - dau un aer glorios, epic acestei compozitii.
Coiotu` acapareaza in intregime finalul, atacand ultima strofa (Ma-ntreb ce-a mai ramas/Din chinul Tau pe cruce, Ma-ntreb ce-a mai ramas/Din timpul meu in lume) prin atingerea perfecta a unor tonalitati care dau fiori. Strigat este si astazi favorita multor fani Trooper si nu prea lipseste din setlistul live al formatiei.
Tari ca muntii a capatat de-a lungul anilor un statut de imn al formatiei si este dedicata de fiecare data in concert, fanilor. Rifful principal este de manual heavy metal, solourile de chitara se desfasoara in trio, cu participarea lui Codrut Bendovski, iar refrenul este o adevarata declaratie de forta si unitate dintre trupa si fani, al carei adevar ramane in picioare si in prezent. Ca si in cazul Strigat, si pentru Tari ca muntii a fost filmat un videoclip.
Cum vreau eu este o alta piesa de rezistenta a discului si aduce in atentie un riff memorabil asezonat din plin cu “artifficial harmonics” de Balaurul, probabil sub influenta exercitata asupra sa, in mod inevitabil, de Zakk Wylde.
Un moment absolut memorabil are loc in piesa Ultima noapte a condamnatului la moarte, poate cea mai dark piesa de pe intregul album. Muzica reda ideal atmosfera sumbra a versurilor. Exista o sincronizare perfecta intre tonalitatea vocii, soundul chitarilor si ritmul tobelor ales de John, care contribuie decisiv la mesajul intunecat al piesei.
Se ajunge la apogeu in momentul in care chitarile incep dialogul de solo. Este clar ca lumina zilei ca avem de-a face cu doi chitaristi care isi aleg notele perfect constienti atat de ce face chitara ritmica in spatele soloului, cat si de ritmul tobelor. Partile de solo se inlantuie logic. Intre 2.35 si 3.50, acolo unde se opreste Balaurul, continua superb Popa si acolo unde chitara acestuia din urma pare a intreba, Balaurul gaseste raspunsul. Modul in care comunica si se inteleg cei doi chitaristi face posibila creatia unui pasaj muzical minunat.
Totul e fals este cu siguranta o compozitie care se avanta in teritoriul metalului progresiv, depasind durata a opt minute. Sunt multe idei interesante puse in lucru aici si cantecul evolueaza frumos. Fara dubiu, punctul forte din Totul e fals este prestatia vocala a lui Coiot. Vocalistul domina autoritar si Dorinta, o piesa scrisa, ca si un tribut, in cel mai pur stil Iris.
Pentru tot ce-a fost, singura balada a albumului, arata o alta latura Trooper, mai lenta, care va fi explorata din ce in ce mai mult pe albumele vor urma.
Singurul moment slab al albumului, in mod curios, nu este constituit de o compozitie originala, ci de un cover facut dupa piesa Nori de hartie, aparuta pe albumul Pericol de moarte al trupei Voltaj.
Cu toate ca piesa este una destul de reusita, iar intentia trupei onorabila, Nori de hartie face nota discordanta cu intregul ton heavy metal al albumului, venind mai mult din teritoriul pop-rock. Pus alaturi de lucrari metalice ca Inca o lupta sau Nu mai pot (Sa mai stau in loc), coverul, cu al sau aer voios, nu poate face fata cu succes si nu isi gaseste locul pe Trooper I.
Albumul a fost lansat pe 17 octombrie 2002, in Bucuresti, eveniment la care am luat parte si de la care am plecat impresionat de forta in concert a trupei, dar si de valoarea muzicii incluse pe Trooper I.
Critica de specialitate si ascultatorii de metal din Romania au avut reactii pe masura. Balaurul era considerat numarul unu in trei topuri, discul era de asemenea pe locul intai. Mai departe, Trooper - cea mai buna tanara trupa, Coiotul – detronat, in mod onorabil, doar de Cristi Minculescu pentru titlul de cel mai bun solist vocal, Oscar - cel mai bun basist. Asa aratau statisticile anului 2003 pentru Trooper.
Rezultatele aratate de aceste topuri nu trebuie sa surprinda pentru ca formatia a sesizat in mod inteligent, la ora inregistrarii muzicii pentru primul album, o vadita deficienta de heavy metal pur pe scena muzicala romaneasca. Desi trupe de gen erau in activitate, nu se gasea un grup care sa puna punctul pe „i”. In afara de asta, tirgovistenii au dat dovada de talent componistic si asta a facut diferenta: faptul ca nu s-au rezumat doar la a canta orice metal, ci un heavy bine compus, la a carui finalizare s-a muncit mult.
Oportunitatea pentru a corecta lipsa metalului romanesc de calitate s-a ivit, iar Trooper I a fost o gura de aer proaspat pentru foarte multi ascultatori ai genului din Romania.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
