Aflat intr-un tur de forta bahic de trei zile impreuna cu tobosarul grupului Altar Of Plagues, am zis ca ar fi cazul sa prindem cat mai multe evenimente autohtone iar norocul a facut ca joi seara avea sa cante Urma in Silver Church.
Dupa zece minute a venit si reactia irlandezului: 'Why the hell is this band unknown in Europe? They play way better than other mainstream s**t I hear all the time'. Reactia mea a venit desul de rapid. Doar suntem in Romania, asa ceva e normal in conditiile in care zilele trecute am vazut un baiat la X Factor care a cantat impecabil un Dust In The Wind iar Morar, adevarat expert in ale muzicii, i-a transmis pe fata ca daca nu baga un Coldplay sau Maroon 5 nu are ce cauta acolo.
Revenind la Urma. N-am mai vazut Urma de foarte mult timp, daca stau sa ma gandesc bine din perioada in care erau cu Dan Byron. Singurul contact pe care l-am mai avut recent cu aceasta formatie a fost la un jam session prin Garage Hall unde berea era gratis si m-am trezit ca sunt pe scena cu Mani Gutau.
Un prieten l-a comparat pe Mani cu Axl Rose prin prisma faptului ca evenimentul a inceput cu o ora intarziere (undeva pe la ora 23:00) iar setlist-ul Urma s-a intins pe o durata de aproape 2 ore, cam acelasi scenariu ca la Guns N Roses.
Sigur, asta a fost o gluma nevinovata pentru ca sincer nici n-am inteles cand au trecut cele doua ceasuri. Ce am observat la muzica Urma e ca se bazeaza foarte mult pe feeling dar exista si un procedeu foarte interesant de a 'procesa' idei simple pentru ca rezultatul final sa fie un peisaj muzical cat se poate de variat insa inteligent construit. La baza muzica mi se pare simpla insa modul in care acele idei sunt ulterior modificate constant puncteaza greu in Urma.
Exista un element esential in aceata formatie si anume personajele aflate pe scena. Vreau sa spun ca aseara am auzit poate cele mai frumoase linii de bas ascultate la o trupa din Romania. De la partiturile de tobe si pana la saxofon si chiar tobele tribale, totul a fost executat impecabil. Unde mai pui ca omul de la tobe a preluat partiturile vocale ale lui Byron.
In termeni muzicali s-a trecut prin foarte multe stiluri si stari, de la momente acustice si pasaje pe chitara cat se poate de experimentale pana la momente unde primau ritmurile tribale de mi-am imaginat ca sunt la concert Mandinga.
Dar nu asta conteaza. Muzica, indiferent de catalogari stilistice, va avea intotdeauna ceva de spus. Asta daca e prezentata de oameni capabili. Iar aseara nu doar ca am vazut o trupa capabila ci o mana de muzicieni impecabili cu o muzica inteligent compusa.
Si acum vin frustrarile. In primul rand nu mai suport sa vad in jurul meu tot felul de cupluri care se saruta constant 90 de minute fara pauza de parca nu s-ar vedea suficient acasa. In al doilea rand nu mai suport hipsterii si vorba aia, a fost plin de ei aseara. In al treilea rand n-am inteles de ce doamne iarta-ma am vazut fete cu tona de ruj si ochelari cu rame negre cat jumatate de fata. O fi la moda.
Dar nimic in lume nu e perfect insa asta nu scuza un grup de ametiti de langa mine care inca de la inceputul concertului au insistat pe fraza 'bag'o p-aia cu cafeaua sa plec si eu acasa.'
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
