Vita de Vie a reusit sa se mentina o prezenta constanta in peisajul muzical romanesc datorita disponibilitatii de a crea piese radio
friendly, hit-uri si balade. Acestea au fost melodiile care au razbatut pe televizoare si pe radio, cu doua exceptii mai rock - "Basul si cu toba mare" si "Sunetul mai tare".
Unele dintre aceste piese mai moi au fost, din punctul meu de vedere, cu adevarat bune si statutul lor de "hit" (atat de hulit de scena underground de rock) nu le-a stirbit cu nimic din calitate. Altele, tot din punctul meu de vedere, au fost puncte slabe: compozitii care au tins spre pop si a caror simplitate nu mi-a adus vreun sentiment de repaos contemplativ, ci doar o mare plictiseala...
Vita de Vie
Poate fi o chestie de gusturi, insa diferenta dintre "Liber" si "Visare", de exemplu, mi se pare foarte mare; desi amandoua sunt piese lente, a doua este net superioara primei.
In fine, sa revenim in prezent...
"Egon", ultimul material al Vitei de Vie, pare a fi construit dupa acelasi scenariu: se face un cantec de intrat pe radio-uri (desi pentru unele radio-uri nici un cantec Vita de Vie n-a fost destul de "soft"...) si in rest oamenii isi vad linistiti de muzica pe care le place s-o cante.
Albumul se deschide cu "Vina", o deschidere interesanta, prin colaborarea cu un cor de copii. Productia acestui album se apropie extrem de mult de ceea ce se intampla afara. Chitarile suna excelent; in afara de sound, aranjamentul acestei piese este si el foarte bun. Ceea ce pare a nu se incadra 100% in peisaj este tocmai linia de voce a lui Adi Despot. Cumva, interpretarea sa plina de sensibilitate si timbrul sau nu se imbina complet cu instrumentatia.
Ceea ce nu se poate spune la a doua piesa, "Zale de matase", piesa aleasa pentru promovarea acestui material. Aici, vocea se incadreaza perfect, insa pasajul agresiv din mijlocul piesei pare a fi putin fortat, ca si cum muzicienii ar fi vrut sa dovedeasca ca pot fi si duri, la o adica.
"Coltul meu" are nerv si energie, tema de chitara e foarte buna. Apar si primele masuri compuse, ceea ce, personal, ma bucura.
"Incep sa pierd" e o piesa lenta, cumva in stilul "Visare". E o balada care se deschide intr-un refren simplu, plin si care contine un solo de violoncel inspirat adaugat. E un cantec fara surprize, insa circularitatea lui e reconfortanta, iar tristetea lui profunda indeamna la meditare.
Vita de Vie
"Octombrie" e un intermezzo instrumental, un fel de prelungire a piesei anterioare, liniar si simplist; in concluzie, mie unuia nu mi-a spus mare lucru...
"Alunga tacerea" aduce mult a Korn, un pic prea mult chiar. Toate pasajele violente ale Vitei de Vie se inmoaie in vocea lui Despot; astfel, echilibrul e mentinut si publicul e multumit, atat cel adept al baladelor, cat si cel mai...rock, sa zicem. Nu pot sa-mi dau seama nici acum daca VdV nu pot sau nu vor sa mearga mai departe in ceea ce priveste agresivitatea muzicala.
"Poate ca" e tot o balada, insa sub calitatea lui "Incep sa pierd"; ritmul sau taraganat n-o ajuta iar compozitia, in sine, lasa impresia unui fond muzical care se scurge fara a-si pune amprenta asupra ascultatorului.
"Visele" incepe bine, in ritm ternar, insa descopar in fundal un synth ce reproduce, poate fara voie, un pasaj ce aduce suspect de mult a TOOL. Cei ce sunt familiarizati cu muzica americanilor vor sti despre ce vorbesc. VdV sunt niste muzicieni mult prea seriosi pentru a-i banui de copiere; probabil influenta e inconstienta: stiu ca baietii asculta TOOL, ca si Alice In Chains, Pearl Jam sau Dark New Day.
"Rasar culori" e o piesa ciudata; inceputul mi-a amintit de perioada de inceput Timpuri Noi. Refrenul e puternic si iese in evidenta tocmai datorita repetitivitatii obsedante a strofei. Spre final, piesa pare a fi o joaca inadins, cu textul din "Melc, melc, codobelc" adaugat.
"In fata ei" are un iz de Alice In Chains (v-am spus ca baietii asculta muzica buna...). Imi place piesa asta, mai intunecata, o piesa in care Despot se dezlantuie, in sfarsit, mai apasat si mai...plenar. Refrenul e excelent, deschis, in forta, cu cea mai buna tema de chitara de pe intreg albumul.
Vita de Vie
"Praf de stele" e un cantec placut, cu un text bun, insa mai multe nu pot spune despre el; e ca o melodie de ascultat pe inserat, cand te cuprinde nostalgia dupa anii adolescentei.
"1/2" e un al doilea intermezzo, mai scurt, si el aducandu-mi aminte de TOOL. Insa, pe mine, asemenea repere muzicale ma bucura, pentru ca ma bucura sa stiu ca muzicienii rock din Romania asculta asa ceva.
"Lasat pustiu" merge, oarecum, pe linia lui "Praf de stele", insa e mai stransa, mai incrancenata. Imi place mult strofa acestei piese, insa refrenul ramane, parca, la aceeasi intensitate, o chestie interesanta, la urma urmei...
Albumul se inchide cu "Un om c-o chitara", o balada sensibila si frumoasa ce indeamna la reflectie un final calm pentru un material destul de zbuciumat...
"Egon" mi-a lasat senzatia ca Vita de Vie incearca sa impace prezentul muzical romanesc cu prezentul muzical de afara. Diferenta, totusi, e destul de mare si, daca la productie se mai poate face ceva, la compozitie mai e cale lunga.
Vita de Vie incearca sa sugereze existenta, in mentalitatea muzicala a trupei, a unui filon rock modern, opus, in mare masura, accentelor baladesti si pop din rock-ul mainstream autohton. Dupa mine, n-ar mai trebui sa sugereze, ar trebui sa atace de-a dreptul acest filon. Chiar si cu riscul de a pierde o parte insemnata a generatiei "playlist"...
Inchei cu parerea ca "Egon" e cel mai bun si mai omogen material Vita de Vie de la "Fenomental" incoace. Parerea mea...
Auditie placuta!
Mihnea Blidariu / Bestmusic.ro
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
