15 ani de cariera nici ca puteau fi sarbatoriti mai frumos decat printr-un concert sold-out la Opera Nationala. Formatia Vita de Vie se poate considera norocoasa pentru asemenea incasari (rare, din pacate, pentru scena romaneasca), dar si publicul se poate considera privilegiat pentru a fi luat parte la un spectacol superb.
Mai mult decat atat, la trei zile distanta de succesul de la Opera, trupa a performat acelasi setlist acustic si in Jukebox Venue, unii fani participand la ambele evenimente.
Sa o luam pe rand. Ziua de 20 martie chiar a fost frumoasa si prin prisma schimbarii pozitive de temperatura de afara. Asadar, in adierea unui vant racoros si placut, o multime de oameni s-a asezat la rand, in jurul orei 19:00. Accesul in sala s-a facut destul de rapid, asa ca, imediat ce oamenii s-au instalat in scaune, a inceput concertul. Scena a fost amenajata dupa stilul Nirvana Unplugged in New York, cu lumanari aprinse la care s-au adaugat ecrane amplasate in spate, incadrate de rame care imitau lemnul, pe care s-au derulat diferite imagini in concordanta cu atmosfera.
Domnii de la Vita de Vie, alaturi de Mandela Gajol care i-a sustinut la flaut pe tot parcursul spectacolului, au fost imbracati elegant, in negru si si-au exorcizat foarte bine emotiile chiar si fara distors.
Setlistul este afisat jos, deci nu doresc sa fac o insiruire a pieselor, doar vreau sa punctez cele mai interesante transformari acustice. Piesa „Vinolamine” a sunat nesperat de bine acustic, la fel ca si „Alunga tacerea” de pe albumul Egon, o piesa foarta buna si cam ignorata, de obicei, in concertele trupei. „Ce conteaza” a fost cantata „in duet” cu o parte a formatiei Vama, Tudor Chirila care si-a dovedit inca o data talentul actoricesc si a intrat foarte bine in pielea personajului piesei, iar Eugen Caminischi a oferit o puternica nota de jazz prin acompaniamentul sau la chitara. Cealalta invitata a fost Alexandrina Hristov, pe „Varza”, a carei varianta acustica (cu vocea feminina inclusa si cu pocnitura de petarda la versul „Arma ucide”) se potriveste mult mai bine ca originalul cu starea pe care o descrie. Adi Despot spunea la conferinta de presa ca nu a vrut ca acest eveniment sa se promoveze prin imaginea invitatilor, ci in primul rand, prin Vita de Vie, de aceea cele trei nume au fost anuntate destul de tarziu si fara tam-tam.
Revenind la piese: probabil cea mai asteptata melodie a serii a fost „Basul si cu toba mare”, curiozitatea fiind extraordinara in a vedea cum si-au folosit trupetii imaginatia in procesul de „extreme make-over” acustic. Ei bine, rezultatul a fost de-a dreptul fabulos. As zice chiar ca a fost piesa care mi-a placut cel mai mult, daca nu ar fi fost in setlist si „Lasat pustiu”. La aceasta din urma, basistul Adi Ciuplea a cantat la violoncel, iar alaturi de clape si interpretarea lui Despot, a construit un moment sublim. Parerea mea, subiectiva pana la Dumnezeu, este ca acesta a fost apogeul concertului.
Formatia a reusit sa starneasca hohote de ras atunci cand au interpretat Sunetul mai tare pe melodie populara („Fetele de la Capalna” + „Trandafir de la Moldova”), sub pretextul ca au incercat sa-i faca o varianta acustica si asta a fost cel mai apropiat rezultat. A fost intr-adevar un moment amuzant, pozitionat foarte bine, astfel incat sa elimine orice urma de monotonie care se instaleaza, de obicei, in evenimentele de genul.
Spectacolul s-a incheiat, cum era de asteptat, cu „Praf de stele”. Din setlist nu puteau sa lipseasca celebrele balade Visare si Imi pasa, Totata sau Liber.
Daca ar fi sa aleg doua cuvinte care sa descrie perfect atmosfera de la Opera acestea ar fi: rafinament si distinctie. Orice s-ar spune si oricat de „trv” am vrea sa parem contestandu-i, Vita de Vie si-a pus amprenta asupra istoriei rockului romanesc, iar concertul acustic constituie o „borna”, un moment de referinta in aceasta istorie.
Adrian Despot spunea mai demult ca tot rockul romanesc este in undergroud, referindu-se la stigmatizarea si aplicarea de stereotipuri negative de catre media. Ei bine, spectatorii l-au contrazis. Vita de Vie nu e in undergroud, ci are un public fidel si select care a meritat din plin, „tratamentul” acustic de marti seara
Despre concertul din Jukebox o sa ma rezum la cateva cuvinte. Nu au existat modificari fata de spectacolul de la Opera, doar ca nu au mai venit invitati speciali. Atmosfera a fost mai prietenoasa ca marti datorita locatiei, dar si datorita faptului ca venisera in numar destul de mare, familiile si prietenii formatiei. Organizatorul a pregatit un moment frumos in cinstea zilei de nastere a lui Adi Despot, clasicele „tort si confeti”, iar publicul a cantat intr-un glas „la multi ani”. Desi a falsat ca naiba, a fost apreciat de Adrian, care a marturisit ca nu stie cum sa reactioneze in situatii de lauda si felicitari, fiind obisnuit mai degraba cu critica si dojana. A multumit frumos si a cantat „Praf de stele”, incheiind concertul si o saptamana aparte, speciala atat pentru formatie, cat si pentru fani.
Despot a marturisit in concertul de la Opera ca aceasta experienta acustica a fost visul lui Sorin Danescu, nicidecum al sau, el fiind prin natura sa, un pesimist incurabil. Asadar, in incheiere, ii multumim lui Sorin pentru determinarea sa in a-si indeplini visele, multumim Vita de Vie pentru un eveniment unic, organizatorilor pentru ca l-au facut posibil si asteptam aniversarea de 30 de ani. Pana atunci, sa speram ca vor scoate si un CD cu piesele in forma acustica, daca nu un DVD.
Setlist:
Iamma
Visele
Imi pasa
Vinolamine
Alunga tacerea
Cad
Mori
Visare
Totata
Ce conteaza ( cu Tudor Chirila si Eugen Caminschi)
Sunetul mai tare
Abdullah (Secretara)
Varza (cu Alexandrina)
Lasat Pustiu
Azi
Basul si cu toba mare
Bis:
Liber
Praf de stele
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
