Despre VOIVOD si „Infini” a scris si Buvnitz si cu cat scriu mai multi, cu atat mai bine. Sunt formatii care devin „cult”, mai ales alti artisti adesea se refera la ei, influenteaza prin creatia lor una sau mai multe generatii de muziceni, dar succesul (major) in cazul lor nu vine niciodata. VoiVod nu stiu cate milioane au vandut din cele 12 albume lansate incepand cu 1984, dar cu siguranta nu prea multe.
La turnura dintre anii ’80 si anii ’90 am facut o trecere destul de abrupta de la chestiile Heavy gen Priest sau Motorhead la Kreator, Overkill si apoi la Ministry, Nine Inch Nails. Punte intre aceste abordari a oferit-o trupa canadiana si genialul album „Nothingface” din 1989. Copil fiind, m-a marcat Kraftwerk cu „The Man-Machine” in 1978 apoi in adolescenta acest „Nothingface”. Despre raceala, dezumanizare, o lume tehnologizata in care omul devine tot mai infim in fata masinilor pe care tocmai el le-a creat, nu cred ca exista album mai reprezentativ. Textele lor suprarealiste m-au bantuit multa vreme:
„Lapse of time
Synchro freeze
Loop rewind
Forward speed”
mi-a sunat in cap ca un ecou ani de zile, ca si:
„Sleeping sky
Winding walk
Breezing by
Ravaged rock”
sau tipatul „Go!” din:
„I did, I didn''t know
I think, I should go, go!
Bio-atrophy
Doxite double-wind
Forgetful retry
Aphasic clouded cult
Synaptic planet pulse
Lost engram”
m-a bantuit ca un avertisment de cate ori simteam ca pierd directia…
Cele 44 de minute sunt o capodopera fara fisura al Rockului Modern. Strecurata intre 8 piese proprii, cover-ul Pink Floyd, „Astronomy Domine” este un exemplu cum sa prelucrezi o piesa fara sa o modifici, dar prin interpretare sa o integrez intr-un concept personal.
Chitaristul Denis D''Amour (Piggy) si bateristul Michel Langevin (Away) au constituit nucleul de baza si constant al formatiei. Vocalul Denis Bélanger (Snake) lipseste de pe 2 albume (Negatron -1995 si Phobos - 1997) in perioada 1994-2001 fiind inlocuit de basist/vocalul Eric Forrest (E-Force) iar la bas fondatorul Jean-Yves Thériault (Blacky) a fost inlocuit in 1992 de Pierre St. Jean, apoi de amintitul E-Force ca-n final, din 2002 sa li se alature Jason Newstead (alias Jasonic, ex-Flotsam And Jetsam si – evident – Metallica).
Moartea chitaristului Denis D''Amour pe 26 august 2005 in timpul imprimarilor albumului „Katorz” probabil a pecetluit si viitorul formatiei.
„Infini” este anuntat ca un ultim material semnat VoiVod si au existat multe zvonuri legat de productia lui incepand din 2007. Initial au fost chemati toti fostii membrii al formatiei si a fost implicat si chitaristul Dan Mongrain din trupa Martyr care s-a alaturat formatiei pentru aparitiile live.
In final – conform declaratiilor oficiale – „Infini” contine numai chitarele imprimate de Piggy premergator decesului sau, materiale pe care le-a lasat in laptopul sau cu instructiuni precise de folosinta. Nu este chiar simplu sa construiesti un disc in jurul chitarei, dar in final Snake, Away si Jasonic s-au descurcat de minune (si de data aceasta).
Cele 13 piese au toate caracteristicele de marca VoiVod si sunt un mod demn de a ne lua ramas bun de la Piggy. Este un album colorat, pulsant si…viu.
„God Phones” este o piesa tehnica in maniera traditionala a formatiei, o abordare directa, vocea lui Snake aminteste de Lemmy si pe la mijlocul piesei („came to rock’n’roll, came to steal your soul”) este un pasaj chiar foarte Motorhead. Refrenul aminteste de ruperile accentuate de pe „Nothingface”.
„From the Cave” incepe in aceeasi maniera Metal/Rock’N’Roll cu micile floricele ritmice si amprenta inconfundabila a chitarei lui Piggy. Vocea lui Snake ramane in aceeasi zona grava si usor ragusita: „take it as it comes…”
„Earthache” incepe mai taios, intr-un tempo impunator de mars, tema vocala mi-a amintit piesa „Five to One” (The Doors) ca la rasturnarea cu: „blah blah blah that’s all you say” sa se transforme totul in schizofrenie fluida. Basul bazaie murdar, asa cum imi place.
„Global Warning” pleaca de la un riff pur Piggy, reteta ritmica aminteste de cele mai bune momente ale trupei, schimbarile sunt coerente, cursive, tehnicitatea nu joaca-n defavoarea creativitatii, VoiVod niciodata nu au facut-o de parada ci mereu cu sens.
„A Room With A V.U.” incepe misterios, aluneca ca o umbra, sunetele plutesc si raman agatate in jur. Este o piesa mai lenta, iti lasa spatiu sa: „not thinking of anything” ca apoi sa vina vocile si sa polueze in „zgomotul” furnizat intr-un crescendo aproape insesizabil ajungand la apogeul unei stari de ameteala.
„Destroy After Reading” are nerv si tensiune din prima secunda, este o tema apasata, Snake vorbeste pe un ton grav si amenintator, ridica vocea si piesa aluneca intr-un vartej care inevitabil ne arunca inapoi la „Nothingface”.
„Treasure Chase” este putin mai rapida, formula schimbarilor, rasturnarilor functioneaza ireprosabil, duelul de la mijlocul piesei intre chitara solo si restul instrumentelor este extrem de inspirata si interesanta. Snake este mai retinut: „the treasure I found in your eyes…”
„Krap Radio” mai apasa usor pe acceleratie. „One word says it all” – VoiVod furnizeaza cu aceeasi prospetime si ingeniozitate o muzica deosebita, greu de digerat pentru cei obisnuiti exclusiv cu pseudo-anthem-urile de o vara difuzate de radiouri si televiziuni.
„In Orbit” ne arunca-n spatiu sa privim in jos golul din locuintele de beton in care traim si murim ingropati. Piesa este evident intunecata, lenta si sugestiv anevoioasa pe alocuri.
„Deathproof” readuce putin izul acela de Rock’N’Roll de la inceputul discului, dar are tot arsenalul de gaselnite VoiVod de la riffurile simple, sacadate pana la un mic solo de bas „aruncat” cu lejeritate de Jasonic.
„Pyramidome” are calitatile unui imn Metal fara sa sune pre-fabricat sau contrafacut, vocea suna de parca Lemmy ar interpreta sa zicem „Missing Sequences”-ul de pe Nothingface. Alternanta temei apasate si mai lente cu interventiile energice creeaza tensiunea si dinamismul atat de caracteristic trupei.
Tema din „Morpheus” este iar o „chestie” care se lipeste de creierul omului si ramane acolo ca un ghimpe, Snake spune ca „nu este un vis urat”, dar simti cum iti pierzi mintile treptat, ca uneori realitatea se poate dovedii mai urata decat cosmarul. Despartirile sunt dureroase tocmai prin prisma fricii de singuratate.
„Volcano” inchide materialul intr-un ritm alert, este cea mai rapida piesa a discului, usoara paralela Motorhead nu o pot evita nici aici si asta, cum spuneam, vine si prin tonul mai jos si usor ragusit al vocii lui Snake. Piesa are la final insertii zgomotoase, o pauza de peste un minut si inca o doza de sunete incerte. Daca las materialul pe repeat „Volcano” si „God Phones” se leaga cursiv, discul este rotund. Perfect.
Tare n-as vrea sa fie adevarat ca am toata discografia VoiVod. Mai vreau… Detest despartirile.
Cronica postata de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD
Puteti vedea toate blogurile rockerilor aici: METALHEAD Blogs . Daca aveti cont pe METALHEAD puteti sa scrieti si voi in blogurile voastre. Materialele de calitate vor fi publicate pe zona oficiala de Cronici De Albume, Cronici De Concerte sau Articole !
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
