Punandu-ma in postura unui platitor de bilet la categoria B, probabil concertul din seara de 8 iulie ar ramane un eveniment pe care nu as vrea sa-l repet in viitorul apropiat. Spun asta pentru ca cei mai ghinionisti au fost exact acest segment de public, pozitionati departe de scena, la o distanta considerabila de turnul unde se aflau cei responsabili cu sunetul si luminile. Mai exact, oamenii n-au vazut nimic din concert poate doar imaginile de pe cele doua ecrane.
Din pacate aceasta a fost doar una din problemele concertului
Whitesnake si Def Leppard: coada interminabila la bere si suc sau pauzele exagerate dintre trupe. Si cand ai 10.000 de bilete vandute, astfel de minusuri nu sunt deloc de neglijat. Deloc surprinzator a fost prezenta numelui Iris pe afisul concertului. Aceeasi "surpriza" am avut-o si la conferinta de presa, unde intrebarea de baza a fost "Ce stiti despre Iris sau Romania?".
Ignorand parerile personale, Iris au avut un show relativ decent, nimic iesit din comun. Whitesnake-ul romanesc (caci sa fim sinceri, au copiat la greu) a inceput cu Pamantul il cuprind si Somn bizar, terminand cu Iris Maxima. Sunet decent, public relativ ocupat cu achizitionarea de bere (care de fapt nu era) si sucuri (care de fapt erau mult prea calde).
De aici incepe pauza exagerat de mare, mai exact circa 40 de minute pana la show-ul Def Leppard, un recital pe care sincer il vedeam mult mai in forta. Nu spun ca trupa nu a avut o prestatie buna insa a fost mult prea mult pop. Chiar si la Hysteria sau Put Some Sugar on Me s-a putut observa ca totusi live-ul e ceva mai slab decat varianta de studio. In fine, m-am bucurat foarte mult la auzul primelor acorduri din Love Bites, unde cei doi chitaristi au dat o mica gherla la unul din refrene.
Ca sunet a fost decent, cu un volum ceva mai redus decat la Whitesnake. De admirat devotamentul lui Rick Allen, care cu o singura mana a batut mai bine decat multi instrumentisti ai minunatelor noastre meleaguri. Vocea lui Joe Elliot nu mi-a adus aminte de perioada veche Def Leppard, de fapt ai impresia ca este vorba de un cu totul alt vocal. Cat despre public, jur ca 80% din cei prezenti i-am vazut pentru prima oara la un concert de rock.
Asadar, show-ul Def Leppard a avut o lipsa acuta de forta si energie. Totusi, nu poti trece prea usor peste o serie de hituri interpretate in seara de 8 iulie, piese care vor ramane in continuare in istorie.
Componenta Whitesnake: Doug Alrich - chitarist care de altfel a colaborat cu Dio sau Bad Moon Rising
Reb Beach - chitarist, colaborari notabile alaturi de Alice Cooper, Winger sau Twisted Sister
Uriah Duffy - basist specializat pe toate stilurile de muzica, inclusiv R&B, rap sau funk.
Timothy Drury - clapar, colaborari notabile alaturi de Bryan Adams sau Eagles.
Chris Frazier - tobar care a lucrat alaturi de Steve Vai
David Coverdale - probabil cel mai bun vocal al ariei hard rock/glam metal
Cand ai o astfel de trupa pe scena, este imposibil sa nu visezi la un show in adevaratul sens al cuvantului. In ciuda unei pauze extraordinar de mari intre trupe (aproape o ora) Whitesnake au inceput in forta, oferind publicului un adevarat regal de circa 90 de minute din care nu au lipsit Is This Love, Fool for Your Loving, Here I Go Again sau Still of The Night.
Raman la parerea ca David Coverdale va ramane un vocal extraordinar chiar si la varsta de 80 de ani. De admirat conditia fizica a acestuia, precum si profesionalismul cu care acesta tine publicul in priza pe toata durata show-ului. Sunetul a oscilat, depinde de pozitia fiecarui spectator in parte. Ce-i drept, in fata s-a auzit foarte bine insa nu vreau sa ma gandesc la saracii oameni din zona B. Am avut parte si de gafe, printre care se numara "Good evening Budabucharest".
Partile instrumentale au fost modificate in special pe partea de solistica. Apropo de solistica, Doug si Reb au ocupat circa 10 minute din concert pentru a ne oferi o demonstratie la cel mai inalt nivel. M-a surprins faptul ca Frazier a cantat cu pedala dubla si jur ca la un moment dat am avut impresia ca pe scena se afla o trupa de metal extrem. Per ansamblu show-ul Whitesnake a fost aproape divin, cu un playlist care a cuprins toate piesele cunoscute, piese care de altfel au facut istorie. Coverdale este fenomenal, vocea lui a ramas la fel ca si acum 10-15 ani.
Si ca o scurta generalizare a concertului: Organizare precara, sunet destul de bun cu o serie de minusuri de luat in calcul, o prestatie Iris decenta, un Def Leppard ceva mai anost decat era de asteptat si un Whitesnake de nota 10. Ramane Judas Priest.
Buvnitz
Galerie foto Whitesnake si Def Leppard la Bucuresti
Urmariti si un Interviu Video cu Def Leppard:
Def Leppard: More Crazyier Than England
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
