Whitesnake promit un show special pentru Romania

Doug Aldrich, chitaristul grupului Whitesnake, a acordat un interviu in exclusivitate pentru City FM. Materialul integral poate fi citit mai jos. Enjoy!

Kirk: Doug, ai venit in trupa Whitesnake pentru cateva luni si ai ramas pana acum in formatie. Povesteste-ne cum a fost cand ai aflat ca o sa canti in grupul lui David Coverdale?

Doug: Eram tare incantat, evident. Chiar daca la inceput fusesem solicitat pentru doar doua luni de turneu, cu timpul am devenit prieteni, iar David mi-a cerut sa intru in grup cu norma intreaga. Era un grup de muzicieni foarte bun cu care aveam sa cant pe scena, iar cu trecerea timpului ne-am apropiat foarte mult - la inceput ca muzicieni si apoi pe plan personal.

Am fost norocos sa lucrez cu David in toata aceasta perioada, iar acum iata ca avem un nou album, “Forevermore”. Am lucrat din greu la acest album si suntem foarte mandri de el, abia asteptam sa il cantam in concert.

Kirk: Cum i-ai cooptat pe Brian si Michael in echipa? Banuiesc ca este dificil sa reconstruiesti legaturile intr-o formatie, mai ales cu un basist si un tobosar care uneori sunt numiti chiar inima trupei.

Doug: Sunt de acord cu tine. Intr-adevar basistul si tobosarul sunt inima unei formatii rock. Brian Tichy a fost cel care a fost dorit initial de David in 2003 cand a refacut Whitesnake, dar in acea perioada acesta era ocupat lucrand atat cu Billy Idol, dar si cu alti muzicieni din cate imi amintesc, insa cu Billy Idol in special.

Ne-am oprit pana la urma la Tommy Aldrige, care devenise liber. David a hotarat sa lucram cu el si cred ca a fost cea mai buna alegere in acel moment.

Dar cand David m-a sunat in urma cu un an, se gandea sa faca niste schimbari si atunci l-am intrebat ce spune despre Brian Tichy. Facusem un jam session cu Bryan si fusese extraordinar, am spus: “Asta e tipul de care cred ca avem nevoie!” David a confirmat ca si el il doreste, ba mai mult, chiar de multa vreme.

Apoi Brian l-a adus si pe Michael Devin cu care era prieten de foarte multi ani (sunt aproape ca fratii).

Kirk: E foarte importanta chestia asta, cred.

Doug: Daaa! Hai sa iti spun o mica poveste.

Ei cantau impreuna foarte mult, petreceau mult timp impreuna si s-a creat o legatura puternica, iar acest lucru se simte cand sunt pe scena impreuna. Totusi, tu stii ca intotdeauna in trupa Whitesnake s-au facut schimbari, au fost tot timpul oameni care au venit si au plecat de-a lungul anilor, dar aceste schimbari au si un motiv; si atunci trebuie sa faci aceasta “miscare”.

Asa cum ai spus si tu, camaderia si legaturile sunt foarte importante, iar acum chiar traiesc cu impresia ca relatiile dintre toti membrii grupului sunt perfecte. Tichy si David impreuna sunt foarte puternici. Eu si cu Tichy am cantat mult impreuna, iar acum cantam si stam cu totii foarte mult, ceea ce a facut sa fim foarte apropiati si conectati la aceleasi idei.

Mai mult, Reb si cu mine cantam de 9 ani unul cu celalalt, iar Reb este un muzician extraordinar, asa ca in mod sigur Whitesnake o sa fie o trupa “ucigatoare”.

Kirk: Cand ati inceput sa compuneti pentru acest disc?

Doug: Cu adevarat am inceput in ianuarie 2010.

Intotdeauna incerc sa lucrez un material inainte de a ma vedea cu trupa, iar acum chiar am stat mai mult acasa (sotia mea a nascut), asa ca am compus mai mult.
Nu stiam ce cantece se potrivesc pentru Whitesnake, dar David a vrut sa stam impreuna si sa incercam cateva din ideile pe care le aveam, iar odata facut acest lucru, ne-am dat seama ca va fi un album foarte bun.

Si uite asa am inceput sa lucram pe ideile pe care le aveam, impreuna.

Kirk: Cum ati compus pentru “Forevermore” si cum e sa lucrezi cu David, esti acum una din fortele creative din Whitesnake? Eu unul simt discul ca pe un “clasic” Whitesnake, nou si vechi in acelasi timp; cum a fost creat?

Doug: La albumul trecut (“Good to be Bad”), eu si David am inceput mai intai sa scriem si apoi ne-am pus problema cum vrem sa il inregistram, sa il producem. Insa la acest disc am pus cantecele la un loc, iar la inregistrari am dat fiecarui coleg libertatea de a face ce crede ca e mai bine pentru fiecare cantec. Fiecare simtea nevoia sa mai adauge ceva, iar asa este mult mai bine.

Discul asta este asa cum ai spus tu: ca un Whitesnake de la inceputuri. Insa specificul albumului “Forevemore” este ca fiecare si-a pus amprenta.

Kirk: Cum ati ales ca prim single Love will set you free? (apropo, foarte tare riful de chitara) Ne poti spune si care va fi urmatorul single?

Doug: Nu stiu care va fi urmatorul single, deci nu iti pot raspunde la a doua intrebare. Dar iti pot spune ca va fi o decizie pe care o vor lua casa de discuri si David.

Cu siguranta David va veni si ma va intreba care este opinia mea. El a fost foarte generos si cu cei de la Frontiers, intrebandu-i care melodie ar trebui sa fie primul single. Trebuie sa fie multumita de alegerile noastre si casa de discuri, sunt totusi cei care ne produc discul si atunci trebuie consultati si ei. Cred ca stiu la ce se gandeste David, si sigur are o alegere in minte, dar prefer sa nu spun.

Cat despre Love will set you free, initial noi (David, eu si Michael) am crezut ca I need you va fi primul single. Insa David a spus ca mai bine trimitem aceasta piesa celor de la Forntiers impreuna cu altele, lasandu-i pe ei sa faca alegerea. Iar ei au ales instantaneu Love Will Wet you Free.

Cred ca a fost o alegere foarte buna, pentru ca Love Will Set You Free este o piesa tip Whitesnake si are un sound care te prinde repede. Parca are sound de Stevie Wonder, dar are ceva si din soundul lui Sting.

Insa in mod cert este un Coverdale pur, clasic.

Kirk: Producatorii discului sunt Brutal Brothers. De ce Brutal - ne poti explica de ce ati ales numele Brutal Brothers?

Doug: Brutal in engleza inseamna dur, aspru, incapatanat. Numele Brutal Brothers vine din perioada in care lucram la Good to be Bad. Eram foarte stricti cu muzicienii, ceea ce insa nu s-a mai intamplat acum cand am dat mult mai multa libertate si i-am lasat si pe ei sa vina cu idei. Pentru acest album ne-am dorit o exprimare a tuturor membrilor trupei, asa ca nu am mai dat indicatii mereu cu ce are fiecare de facut.

Numele vine si din felul in care lucrez eu cu David la un nou proiect: suntem foarte stricti si ne dedicam in totalitate acelui proiect, toate lucrurile extra proiect fiind puse pe lista de asteptare (chiar si familiile) si nu ne mai intereseaza absolut nimic. Si facem acest lucru intr-un mod cat se poate de dur (ar fi dur si pentru tine si este dur si pentru familie). Insa pentru noi este distractie si asta ne place sa facem, asta ne-am ales sa facem pentru ca iubim ceea ce facem.

Ma trezesc in fiecare dimineata si imi spun ca sunt foarte norocos ca sunt chitarist si ca lucrez cu David. Asa ca de fiecare data cand mi se ofera oportunitatea sa am un nou proiect cu el, o iau foarte in serios, ca si el.

Fiindca il consider singurul lucru care conteaza in acel moment, acest lucru este foarte dur pentru cei din jur. Suntem Brutal Brothers!

Kirk: Iar Brutal Brothers ne-au dat un album foarte bluzzy, slefuit, rock.

Doug: Nu am planuit acest lucru, asa au fost cantecele pe care le-am compus si asa au iesit, stand unul langa celalalt intr-un mod cat se poate de placut. Este foarte greu sa multumesti pe fiecare fan Whitesnake. Gandeste-te ca avem ascultatori care iubesc Whitesnakeul clasic din anii ‘80, altii carora le place perioada de dupa ‘87.

Cel mai important intr-o astfel de situatie este sa te simti tu multumit, este singurul lucru pe care il poti face.

Kirk: Cum a semnat Whitesnake cu Frontiers Records? cum vezi industria muzicala acum? Intreb fiindca stiu ca ati lansat discul cu cei de la Classic Rock Magazine.

Doug: Este un lucru interesant. In ultimii 10 ani revistele promoveaza anumite albume si apar variante deosebite ale unui material muzical, ceea ce este foarte bine. Noi am ajuns la Frontiers pentru ca David cauta un partener cu care sa faca diverse proiecte de-a lungul anilor.

Lucrul bun este ca David si Frontiers au in comun multe pareri despre muzica, iar tipul de trupe pe care Frontiers le are in portofoliu se regasesc in genul din care Whitesnake face parte. Asa ca ne-am potrivit perfect si cred ca sunt fericiti ca am produs la ei albumul, asa cum si noi suntem bucurosi ca lucram cu ei. Au facut o treaba foarte buna.

Kirk: Cum ati scris piesa Forevermore? In acest moment este favorite mea, cu toate astea cred ca in 2011 trebuie sa fii nebun sa compui o melodie de 7 minute.

Doug: A fost foarte bine. Eu unul consider ca pe fiecare album trebuie sa ai o piesa de baza, fundamentala, piesa care aduna esenta unui material si in care se regasesc toate celelalte melodii de pe disc.

Sunt multe discuri care au doar cantece scurte ca durata, iar cand ti se ofera o asemenea ocazie sa faci si altceva mai complex cu Frontiers, cu Whitesnake, este chiar indicat sa o faci.

Povestea este ca aveam o idee schitata la chitara acustica. I-am aratat-o lui David si imediat i-a placut melodia. Am inceput sa lucram pe piesa: idei de aranjament muzical pe care le facem independent si apoi hotaram care este mai bun. Piesa incepe acustic, devine heavy si apoi se intoarce la acustic; am tot construit la ea si a iesit ce este pe disc. Am facut insa si o varianta acustica, doar David si o chitara acustica, care a iesit foarte bine.

Kirk: Ai lucrat cu Ronnie James Dio la Killing the Dragon, cum era acest mare muzician in studio? Majoritatea il stiu asa cum era pe scena si nu multi au avut ocazia sa il vada zambind in spatele scenei. Cum era cand lucrai cu el in studio, voi fiind colegi de grup?

Doug: Ronnie era un tip care chiar te inspira, era foarte distractiv sa lucrezi cu el.

Cand am ajuns eu in grup, deja se inregistrase partea de tobe si aveau nevoie de un muzician care sa traga partea de chitara. Cand mi-a cerut Ronnie sa fac acest lucru, am acceptat imediat. Insa Ronnie a fost un pic ingrijorat, nu stia cum o sa fiu, asa ca am vorbit mult despre ceea ce vroia de la mine. Cand am intrat in studio si am inceput sa cant la chitara, abia atunci s-a relaxat si a realizat ca totul o sa fie bine.

Era mare. M-a lasat sa imi fac treaba asa cum credeam eu si a stat cu mine tot timpul in camera unde inregistram. Ii placea sa dezlege cuvinte incrucisate: toata ziua statea cu mine in camera pe un scaun, asculta; iar in timp ce eu cantam el dezlega cuvinte incrucisate. Daca aveai o nedumerire si ii cereai parerea, se oprea si, intotdeauna pe un ton prietenos, iti spunea ce crede.

Asta este o parte foarte interesanta a lui Ronnie pe care nu o stiam: iubea cuvintele incrucisate si sportul. Iar in studio era un tip care te inspira

Kirk: In urma cu 10 ani ai avut grupul Burning Rain. Intentionezi sa reactivezi aceasta formatie?

Doug: Chiar in perioada in care am fost in Dio, am scris cateva piese pentru Burning Rain la care am mai lucrat in timpul meu liber. Asa ca as avea ceva muzica. Nu am luat o decizie in acest sens, fiindca timpul meu este plin de Whitesnake in acest moment. Dar poate pe viitor o sa fac ceva in acest sens.

Kirk: Iata o intrebare pe care ai auzit-o de mii de ori, dar tot o sa te intreb: ce chitaristi ti-au placut cel mai mult?

Doug: Jimmy Page, cred ca el este favoritul meu din toate timpurile. Mi-a placut si Jimi Hendrix, dar unul dintre cei care m-au influentat puternic este Jeff Beck.

Kirk: In mai incepeti turneul, iar in iulie va veti intoarce in Bucuresti. Spune-ne cateva cuvinte despre setlist si despre piesele pe care le veti canta de pe noul album.

Doug: Sunt multe cantece, inca ne mai gandim la piesele din setlist. Avand atat de multe optiuni este foarte greu, o sa fie si melodii de pe noul album, nu stiu sigur care, cu siguranta va fi Love Will Set you Free. Stiu ca David are cateva cantece pe care ar vrea sa le cante, dar mie mi-ar placea sa cantam Forevermore si Love Will Wet you Free, acestea ar fi pentru mine perfecte. Si poate o balada, poate Easier Said than Done.

Dar, asa cum ti-am mai zis, este foarte dificil pentru ca sunt atat de multe piese pe care mi-ar placea sa le cantam. De exemplu, Would I Lie to You ar da chiar tare bine sau ceva de pe primul disc solo al lui David. Poate si ceva Deep Purple, nu am mai cantat pana acum. Inca nu stiu clar, o sa vedem.

Kirk: Multumesc! Ne vedem in iulie aici in Bucuresti; si cine stie poate treci si pe la noi prin radio.

Doug: Iti multumesc mult tie si multumesc fanilor. Sigur, de abia asteptam sa ajungem la voi; daca vorbesti cu tour managerul nostru, chiar mi-ar placea sa venim. Vorbesc si eu cu el si ii zic ca ne-am auzit si ca mi-ar placea sa vin in studio la voi.

Nu in fiecare zi sunt invitat intr-un studio de radio si, da, vreau!