EMO - The Lipstick Affair

Sa incepem cu o scurta introducere in subiectul care a facut ca o parte din cetatenii Romaniei, privitori de Otv, sa tremure la aflarea vestii ca grupuri de emo kids sunt pe punctul de a schimba regulile si buna conduita a noii generatii instaurand in scoli si licee o atmosfera deprimanta, trista, depresiva si fara viitor.

In anii 80-90, in America cei de la Metallica, Judas Priest, Twisted Sister sau Slayer au intrat pe rand sub lupa, fiind acuzati ani de-a randul de diverse intamplari nefericite ale tineretului american, pe care presa incercand sa ascunda de fapt adevaratele cauze ale tragediilor,le punea pe seama celor ce ascultau heavy metal, acea muzica cu mesaje subliminale si versuri care faceau din omneom. In Romania anului 2008 se incearca acelasi lucru, fiind atribuite curentului muzical "emo" cam acelasi fel de nenorociri. Insa la noi, in spatiul mioritic, lucrurile stau putin diferit. In primul rand sa ne uitam atent in jurul nostru si sa vedem exact cate din crimele de la ora 15, 17 sau 19 sunt facute de cei ce-l asculta pe Tom Araya sau James
Hetfield. Sincer cred ca nici macar unu la suta din cei care umplu azi puscariile din frumoasa noastra tara nu sunt acolo pentru ca au ascultat indemnurile lui Ozzy Osbourne sau ale lui Bruce Dickinson.



Daca ar fi sa ne luam dupa muzica pe care cei de acolo o asculta si sa credem ca acel lucru i-a impins in pacat cu siguranta ca ar trebui interzise, printre altele, celebrele compilatii "de petrecere" de la volumul 1 la volumul "fara numar" cu coperta color trasa la xerox pe care se pot deslusi fete pline de viata, indivizi photoshopati aratandu-ne cei mai frumosi dinti de aur din lume si undeva in spate o decapotabila pe care scrie "nid for spid". Problema este ca la momentul actual este mult mai usor sa ne luam de niste copii decat de niste oameni mari pentru ca cei mici nu par a reactiona la fel de virulent; deci o lupta impotriva unor copii pare mai linistita si se poate duce chiar de acasa scriind despre ei ce le vine unora prin cap. O urmare a articolelor scrise pe closet de oameni care nu au habar de acest fenomen este canalizarea acestor tragedii spre muzica rock sau a apartenentei tinerilor la un anumit grup sau miscare, facand astfel sa dispara sau sa se camufleze adevarata cauza a acestor sinucideri si tragediilor care au loc.

Eu pot fi acuzat de subiectivism asa ca imi permit sa dau cuvantul unui om care cu siguranta nu asculta muzica rock: "Cauzele sinuciderii in randul adolescentilor sunt, in general, nerecunoasterea apartenentei acestora la un grup social sau nerecunoasterea si neacceptarea valorilor lor personale, de catre cei din jurul lor. De asemenea, mediul in care traiesc poate sa nu ii securizeze emotional, sa nu-i valorizeze si sa nu ii accepte. O alta cauza sunt parintii acestor copii, care sunt absenti, exigenti si indiferenti cu ei. Uneori, acestia chiar abandoneaza rolul de parinti, pentru ca sunt depasiti de situatie sau lucreaza prea mult si nu mai au timp de nimic." a declarat Aurelia Stanculescu, directorul Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala. Deci iata ca in ceea ce este scris mai sus nu gasim nicaieri cuvinte
precum muzica emo, rock sau nume precum my chemical romance" sau Funeral for a friend", trupe mentionate ca fiind depresive, daunatoare si emo " in cadrul unui buletin de stiri ale unui un post local de televiziune la care, eu si cainele meu am ajuns la concluzia ca, cei ce fac stirile despre aceste subiecte se pricep la muzica la fel cum pricepandu-te la fotbal ai spune despre Hagi ca este doar un tip care joaca in reclama la Gilette.



In cateva cuvinte sa va zic si ceea ce este cu adevarat muzica asta. "Emo" a aparut la jumatatea anilor 80 ca o subdiviziune a muzicii hardcore punk dezvoltata in jurul orasului Washington iar trupa despre care se spune ca a fost catalogata pentru prima oara drept emo s-a numit "Rites of Spring" dupa care au urmat cei de la "Embrace","Husker du", "Nations of Ulysses" si "Shudder to Think". Succesul acestor trupe a fost unul destul de modest dupa care nu s-a mai auzit mare lucru despre acest termen. Guy Picciotto (membru al trupei Fugazi),
intrebat fiind cum se simte in postura de "creatorul genului de muzica emo", a raspuns: ''Nu recunosc aceasta atributie. Intotdeauna am crezut ca este cel mai retardat termen inventat. Stiu ca toate trupele urasc sa fie astfel etichetate. Pentru mine nu are absolut niciun sens". La jumatatea anilor 90 a inceput ceea ce este considerat al doilea val al acestui gen muzical cu trupe precum "Jimmy eat world", "Sunny day real estate" sau "The get up kids". Pana acum nimic anormal. Nimeni nu traia depresii iar sinucideile nu existau in acest curent.

Anii 2000 au impins curentul emo in sfera caselor de discuri care cautau cu disperare un nou gen pe care sa-l resusciteze si sa faca bani din el asta dupa ce pe rand genurile glam-rock, grunge, punk sau nu-metal nu mai aduceau banii pe care ei ii vroiau de la tineri. Astfel ca boss-i de la marile case de discuri si-au indreptat atentia spre acest gen uitat si s-au hotarat sa-i dea un nou impuls si o noua forma. Astfel "Emo" a fost din nou scos pe piata iar trupe precum "My chemical romance" sau "Fall out boy" au fost considerate cele mai reprezentative pentru acest gen de muzica, gen care in anul 2008 a ajuns de fapt sa fie o combinatie de pop si rock neavand nici un fel de legatura cu muzica emo din anii 80-90 iar look-ul, partea vestimentara si make-up-ul, ocupa la ora actuala un rol important in succesul acestor trupe. Dupa umila mea parere genul a ajuns la acest nivel acum numai si numai datorita publicitatii enorme de care s-a bucurat si a marilor companii, a caselor de discuri, plus a firmelor de imbracaminte (care au speculat la maxim momentul) toti urmarind acelasi lucru (pe care l-au urmarit de fapt din totdeauna) si anume sa faca din ce in ce mai multi bani fiind dispuse la orice compromisuri si sacrificii pentru a-si atinge scopul. Din cauza faptului ca multe trupe au fost incluse involuntar in ultimi ani in aceasta (de fapt) mare afacere acestea s-au hotarat sa se delimiteze si sa se departeze de acest termen emo" gasindu-si refugiul in ceea ce azi unii numesc post hardcore".



O mare problema o constituie, zic unii, versurile acestor trupe emo ca fiind cele care imping tinerii sa faca ceea ce fac. Nu inclin spre varianta cum ca multi dintre pustii romani de 12 ani au cunostinte atat de bogate in limba engleza incat sa extraga din versurile trupelor emo un indemn care sa le schimbe viata. Asa ca pentru mine ca si cetatean plin de viata al acestei tari cred ca mai de impact si mai deprimante ar putea fi versurile lui Gica Petrescu Uite asa as vrea sa mor, Cu paharul langa mine, Cu cobzarul langa mine, Uite asa as vrea sa mor"Ce sa facem in cazul de fata?Nu putem considera ca regretatul Gica Petrescu ar fi incercat sa transmita oamenilor un mesaj in care sa descrie un sfarsit mai placut si presupun ca gradul de sinucidere in randul generatiei bunicilor nostri nu era asa ridicat datorita lui. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca versurile din cantecele aceluiasi Gica precum "Beau! Beau! Beau! Si dupa o saptamana Beau! Beau! Beau! Sa mor cu sticla-n mana" ar fi apartinut unei trupe rock, emo, punk (puteti sa-i ziceti cum vreti voi) gasita in cd-playerul unui tanar care s-a hoatarat sa-si pun capat zilelor dupa o saptamana de betie. Cu siguranta muzica ar fi fost de vina.

De ce insa nu ne uitam si la alte cauze cu care se confrunta tinerii anilor 2000? La faptul ca parintii sunt mai tot timpul plecati sau sunt preocupati cu alte probleme, nicidecum sa ofere copilului caldura de care el ar avea nevoie intr-o societate care se deterioreaza pe zi ce trece. Nu cred ca mai traim timpurile copiilor cu cheia de gat. Traim intr-o lume in care copiii se simt din ce in ce mai singuri gasindu-si refugiu in locuri in care sunt condamnati daca sunt descoperiti iar frica de consecintele comportamentelor lor neacceptate de parinti este din ce in ce mai mare. Cazurile in care copii sunt victime se inmultesc intr-o tara in care la televizor se dezbate saptamani de-a randul cazul unui copil de clasa a 12-a care s-a sinucis din dragoste pentru o profesoara sau cazul unui baietel de 11 ani dat in asistenta maternala gasit spanzurat
in 2006 in Moldova. Se stie ca anual, peste 800 de tentative de sinucidere sunt tratate la Departamentul de Toxicologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu". Din cadrul lor nici macar unu la suta nu asculta emo sau nu apartin acestei miscari astfel incat noua nu ne ramane decat sa cautam cauzele in alta parte.

Sincer sa fiu pericolul creat de "afacerea"emo" ar trebui sa va sperie la fel de mult ca si un picnic romantic in sudul Frantei. As incheia cu niste versuri pe care le gasesc destul de reprezentative pentru vremurile in care traim; ele apartin trupei Genesis si se gasesc pe albumul din 1980 "Duke" (un album care desi nu este emo este plin de emotie..sic) "You Kill What You Fear, You Fear What You Don't Understand."

Hefe

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram