Cronica Odyssey la Suceava

Ca sa-i fac pe plac unui obscur metalcorist iesean adept al formelor fara fond si mare cititor al scripturilor semnate de mine, care consuma bitii scriind ca eu laud trupele din orasul meu si imi sugera sa ma duc la "Om bun", pe data de 6 decembrie 2007 am mers impreuna cu un prieten, a carui soarta, destinul o intersecteaza la intervale regulate de timp cu a mea, la un concert sustinut de trupa de folk/rock, pe alocuri si metal, Odyssey.


Odyssey

Concertul s-a tinut in Club 60, o locatie bizara prin faptul ca toate cluburile din tara sunt undeva la subsol in niste catacombe sau fundaturi, adevarate scunde taverne mohorate, cum zicea Eminescu. Acesta se afla la etajul doi al unei cladiri in care se faceau haine si numita de comunisti "Moda". Nu am mai trecut pe aici de la marea pomana pesedista din primavara, cand s-a spart teava cu scursuri ale targului de nu aveai unde calca. Acum locul e renovat si schimbat mult, si cel mai important aspect, e bine ventilat.

Intrarea a fost 10 lei si flacaul dezorientat de la intrare, fost zbierator si recitator pe desenul animat sonor Camiliada, folosea un algoritm de tipul doi platesc, unu ba, astfel ca la sfarsit s-au adunat vreo 90 de platitori si cam jumate din cifra asta, pomanagii intrati pe ochi frumosi, unii rude, altii prieteni, colegi si oameni fara treaba la momentul acela. Faptul ca au fost relativ putini oameni pentru o trupa ca Odyssey in Suceava, l-au datorat organizatorii unui sabotaj al unora care au lipit afise cu Aurel Moldoveanu peste ale lor. Problema nu e aici, ci faptul ca partenerii lor media au fost o fituica muribunda al carei numar de cititori scade de la an la an din ratiuni biologice si un post de radio cu 3 angajati pe care nu-l asculta nici dracu.


Odyssey

Oamenii probabil nu cunosc puterea internetului si eficienta raspandirii informatiei pe canalele sale. Cum am intrat, am patit ce mi se intampla de obicei si anume vine lumea la mine sa ceara explicatii. De data asta am primit si sunt dator cu o reparatie morala. Dupa concertul Prockultura Falticeni 2007 scriam asa: "Nu tin minte exact playlistul complet si ordinea pieselor, insa unele din piesele prezentate noi, apartin culturii folk traditionale, sa-i spun asa si le-am auzit inainte la Focul Viu." E timpul sa sparg un mit de dimensiunile celui de pe vremea lui Ceausescu si care vorbea despre o caseta porno care circula underground cu Florin Piersic si Angela Similea. Textul pieselor Sentiment de Ardeal si Elegie lui Brancoveanu a fost scris sub influenta lui Bachus de un maramuresean numit Nicolae Dobos si puse pe muzica de o trupa numita Prefix Folk Maramures. Un fost membru al acestei trupe s-a ratacit prin Suceava si acum activeaza in Odyssey. Cei de la Focul Viu au preluat aceste piese, le-au cantat, insa au uitat sa spuna de unde le au si astfel in mentalul colectiv s-a impamantenit ideea ca piesele sunt ale lor. La randul meu si eu am cazut in aceasta capcana, insa tot raul spre bine si astfel am aflat ce si cum si sper ca dupa aceasta povestioara sa afle cat mai multi dintre cei dezinformati. Baietii de la Odyssey canta variante mai dure ale pieselor orchestrate odinioara de formatia maramureseana.


Odyssey

Concertul a inceput la 20:30, adica jumatate de ora peste ce scria pe afis. Publicul si-a facut aparitia in marea lui majoritate dupa ora opt, fiindca ei gandesc ca trebuie sa mergi la un concert ca la nunta, adica sa nu vii printre primii sa nu se uite urat comesenii. Nucleul dur de fani Odyssey de care vorbeam alta data nu a prea fost prezent din diferite motive, insa locul lui a fost luat de oameni care au fost invitati. La mesele din fata, rezervate, s-au asezat oamenii batrani, casatoriti, cu moace scarbite, telectuali care mananca paine alba sau paine alba murdara pe la universitate, prin presa sau aiurea prin targ. Cam toti ocupantii meselor rezervate, si au fost cateva, afisau o plictiseala ingrozitoare, o scarba evidenta, parca fusesera adusi acolo cu forta. Stateau picior peste picior, fumau tigara de la tigara, iar cei care nu fumau se uitau la ceas sa vada cat naiba mai au de suportat calvarul. Din intamplare au nimerit si doi indragostiti pletosi la una din mesele rezervate si incercau sa se manifeste timid. La masa cu ei, un cuplu de varsta a doua spre a treia se afla in mijlocul unui concurs de care baga in orificiul bucal mai multe arahide intr-un minut. Mai erau pe acolo si niste personaje cu alura de recuperatori care abia se abtineau sa nu plece, unu care cere bani de pe la institutii, altii de la presa care au facut poze si au fugit si vreo cativa rockeri instalati la mesele din spate. Am incercat sa-i mobilizez sa vina in fata, insa fara rezultat. Daca la Galati era un negru si oamenii nu mai vazusera negri, acum publicul nu mai avea nicio scuza. Dadeau din cap printre mese, unii aproape iesind afara din club. Cei mai multi preferau sa se maimutareasca unul la altul si sa se pozeze strambandu-se.


Odyssey

Atmosfera de parastas sustinuta de figurile acre si atitudinile respingatoare si neinteresate s-a transmis si trupei, obisnuita sa fie primita cu mare caldura de fanii lor. A rezultat un recital flasc, cu instrumentisti descumpaniti, insa care nu s-au dat batuti si au tot sperat ca publicul va veni in fata si va creea o atmosfera de concert. Initial aluziile, apoi glumele si chiar chemarile directe au adunat in fata vreo 7-8 persoane si asta spre sfarsitul concertului. Au cantat piese din toata istoria trupei si mai dure si mai lente si la chitara electrica si la chitara rece. De fiecare data cand prindea cate un moment mort, omul de la tobe incerca si el sa trezeasca oamenii prin mijloacele lui. Pe unele cantece intra cu vocea si Cristina, fata de la vioara. Nu i-am vazut niciodata atat de stingheri pe componentii formatiei, insa la un asemenea public, prestatia lor a fost una mult prea buna. Nici piesele ritmate, nici baladele, nici piesele noi, nici preluarile nu i-au impresionat pe cei scarbitii din fata, iar de la cei din spate obtineau incurajari si aplauze strigate din fundu surii. Din punct de vedere al interpretarii s-au descurcat bine ca de obicei. Sonorizarea buna, sunet decent, singura problema era cu toba mare, care initial suna desfundat, apoi un flacau de la sonorizare cu gratie de elefant, executa piruete printre scule si tot regla pe la tobe dupa fiecare piesa. Pe langa punctul din oficiu, tobarul mai merita si un bonus de 0,5 la nota finala, pentru maiestria cu care invartea betele pe degete, activitate de o rara finete.

Un playlist aproximativ, care dupa cum scrie pe foaie, a fost abordat la Iasi la lansarea albumului de debut al trupei Odyssey Piatra de hotar. Tin sa precizez ca la lansarea din Suceava, cand intrarea a fost libera, au venit foarte multi oameni si s-au manifestat ca atare. Personal regret ca am ratat evenimentul, insa eram ocupat cu acele imbecilitati cunoscute sub numele de "balurile bobocilor".


Odyssey

Au cantat cam toate piesele de acolo si dupa au trecut la preluari dupa trupe rock de afara, initial piese cat de cat ritmate si rapide, pentru ca mai apoi sa treaca pe cantece pentru oameni in perfuzii, care-i adormeau pe plictisitii care din politete sau din masochism, nu plecasera acasa. Dupa mai bine de doua ore de cantat, am plecat fiindca nu mai avea nicun rost sa mai stau pe acolo. Baietii de la Odyssey au ramas si mai prestau, cred ca se incapatanau sa creada ca publicul o sa se dezmorteasca pana la urma.
Pentru ca atmosfera a fost de parastas, la rubrica permanenta "Te cunosc dupa sandale Cenusareaso" avem o duduie, care de aceasta data poate fi considerata si colivareasa.


Cenusareasa din Suceava

Concluzii:
1. Un concert Odyssey cu o mare parte a spectatorilor de tot rahatul, prost asezati in sala si care au influentat atat atitudinea trupei, cat si cealalta parte a publicului.
2. Trupa si-a facut treaba, insa dezamagirea se putea citi pe fetele lor, tot mai evidenta cu scurgerea pieselor.
3. Sentiment de Ardeal si Elegie lui Brancoveanu au fost puse pe muzica de Prefix Folk Maramures si nu de Focul Viu, asa cum se stia.
4. Organizatorii sa se orienteze catre alti parteneri media, ceva mai eficienti si ei, dar si membri trupei sa nu-i mai invite pe toti cei care nu au treaba acasa, sau daca ii cheama, sa-i aseze undeva lateral sau in fund, ca astia le strica tot concertul.

Lucian Sv.