Cronica Hellfest Day 1 - Carcassing Venom

Sa mergi cu un autocar plin de romani prin Paris este oarecum ciudat. Te uiti pe geam si vezi o lume total diferita. In acelasi timp, intorci capul la cel din spatele tau si afli cu stupoare eternele probleme ale romanului de rand: de ce nu avem un tigan drept presedinte sau mai rau, de ce nu-l avem pe regele Mihai. Scarbit, te uiti iar pe geam si usor usor iti dai seama ca intreaga zona Romana-Aviatorilor este de fapt o copie unu la unu a bulevardului Charles de Gaulle.

Uimit, te urci in TGV-ul spre Nantes, parcurgi 500 de kilometri in mai putin de 3 ore, dupa care urmeaza o distanta de circa 20 de kilometri pentru a ajunge la probabil cel mai tare festival de metal al acestui an. Da, Hellfest s-a clasat cu mult peste Wacken, Metal Camp sau Brutal Assault. Pornind de la line-up si pana la organizare, festivalul din Clisson a reprezentat visul oricarui amator de metal pornind de la trupe precum Nofx si ajungand la Mayhem, Watain sau Shining.

Setup-ul scenelor a fost clasic. Un mainstage asezat lanaga un secondstage, unde se canta consecutiv. A existat o a treia scena unde s-a cantat paralel, scena ce a gazduit trupe mici cu un potential enorm. Suprafata festului nu a fost deloc gigantica, fapt ce nu a facut decat sa ma bucure caci sincer nu suport festurile gigant. As putea spune ca Hellfest a avut o suprafata mai mult decat potrivita. Surpriza a fost metal market-ul care a ajuns la o dimensiune comparabila cu cea a magazinului Big Berceni.

La 12:00 fix s-a dat startul, Ultra Vomit avand onoarea de a deschide festivalul. O formatie interesanta, ce combina grind-ul cu diverse stiluri ce pornesc chiar de la rock-ul clasic. De notat faptul ca la ceremonia de deschidere a festivalului au fost prezente personalitati notabile ale lumii mondene franceze, printre care si primarul din Clisson. La prima trupa se formase deja un public de cateva mii de oameni, perfect pentru ce avea sa urmeze si anume Born From Pain care au oferit un show demential. Facand o comparatie intre concertul din Romania si cel din Franta, cred ca avem cu ce ne lauda in materie de public. Chiar daca mult mai numeros, publicul din Franta nu s-a putut ridica la entuziasmul celor din Romania.

Ajungem la Eluveitie, o trupa destul de ciudata ce ajunge sa combine Finntroll cu In Flames. Observati tendintele muzicale de afara si faceti o scurta comparatie cu cele de aici. Eluveitie au fost o aparitie foarte notabila, atat ca aparitie scenica cat si muzica. Un show foarte energic, cu priza la public, conturat si de prezenta celor de la Danko Jones care au oferit un recital incarcat de atmosfera rock n' roll a vremurilor apuse. Fara partituri complicate, Danko Jones au oferit un recital mai mult decat decent, sub un soare arzator ce la acel moment depasea temperatura de 35 de grade.

Am fost foarte surprins de Death Angel si in acelasi timp dezamagit de inlocuirea celor de la Madball cu Bleeding Through. Despre Death Angel, ce pot spune decat ca am asistat la o revenire in forta conturata de un nou album. Trupa se bazeaza pe un singur moto: "We love to play and that's what we're going to do". Trec peste Bleeding Through si ajung la dezastrul numit Nick Holmes. Despre restul membrilor Paradise Lost numai cuvinte de lauda, insa Holmes a ajuns la punctul in care pur si simplu nu mai poate.

Tin minte ca la un moment dat, vocea sa a fost dublata de cea de pe CD. Cat despre Bleeding Through, personal mi-au lasat impresia unei trupe ce suna mult mai bine pe CD. Oricum, aparitia lor pe secondstage a fost un soc pentru fani, trupa fiind programata undeva in jurul orei 01:00 pe Discoverstage. Imediat dupa, a urmat cred ca cel mai ciudat concert pe care l-am vazut pana acum: Mayhem.

Un show extrem de hipnotic, cu multe piese de pe noul album, compozitii pe care cei mai slabi de inger nu le-au putut digera, astfel ca o parte din public s-a imprastiat treptat. Singurul impediment care a persistat pe toata durata festivalului a fost caldura insuportabila care a depasit chiar si 40 de grade.

Revenind la Mayhem, a fost un show unic, greu de inteles atat vizual cat si muzical. S-a inceput cu Deathcrush dupa care treptat s-a trecut la un setlist ce a culminat cu Freezing Moon sau View From The Nihil. Atmosfera apasatoare a fost completata de prestatia celor de la Katatonia, care au fost cu mult mai presus decat colegii lor de breasla de la Paradise Lost. Un show la fel de emotionant ca si cel de la Bucuresti, cu un playlist relativ diferit.

Trecand peste partea intunecata, ajungem la trupe ceva mai vesele si anume Sick Of It All la care a fost pur si simplu dementa. Avand in vedere ca nimeni nu stia ce s-a intamplat cu Madball, SOIA au dedicat intreg concertul trupei din New York. A fost wall of death, a fost circle pit, a fost crowd surfing, a fost Scratch The Surface, a fost SOIA care au terminat recitalul cu o replica ce ramane in continuare in istorie: "f**k these posers, we invented the motherfuckin' wall of death".

Testament nu m-au impresionat mai deloc. Un playlist relativ ciudat, ce nu a inclus Low sau Down For Life, ci doar piese de pe The Gathering si The Formation of Damnation. Sunetul le-a jucat feste, vocea avand un reverb ce a acoperit restul instrumentelor. Si aici nu se poate vorbi despre o problema generala a sunetului, caci 95% din trupe au avut un sound foarte bun. Probabil acesta a fost setup-ul dorit de trupa.

Comunicarea cu publicul nu a fost deloc la inaltime si de altfel nici prestatia Testament, astfel ca raman la parerea ca pentru concertul din Sibiu, Kreator merita locul de cap de afis.

Dupa Testament au urmat Dimmu Borgir cu un show ceva mai slab decat alte concerte cum a fost cel din Budapesta alaturi de Amon Amarth. In cazul de fata se pune in calcul faptul ca trupa norvegiana a avut ceva probleme cu sunetul, in special pe partea de reglaje. Un mare impediment cred ca au fost si costumele mai mult decat nepotrivite pentru temperatura de 40 de grade. Acesta de altfel este dezavantajul trupelor de black metal ce vor o imagine proprie, bazata in mare parte pe imbracaminte din piele si armuri.

Nu a fost un show dezastruos, insa nici extraordinar. In materie de playlist, Dimmu au inclus multe piese vechi, printre care am remarcat o interpretare foarte buna a lui Spellbound By The Devil. De notat viteza echipelor tehnice care in mai putin de 50 de minute aranjau scena dupa care urma proba de sunet. De asemenea, fiecare trupa a avut un banner gigant, de peste 10 metri inaltime (mai putin NOFX care au venit cu o placuta de 50 de cm).

Si iata ca a venit momentul mult asteptat de o mare parte din cei peste 10.000 de oameni prezenti in ziua de vineri: IN FLAMES. A fost probabil cel mai extravagant show din cadrul Hellfest, caci suedezii au venit cu o sumedenie de efecte pirotehnice si mult confetti. S-a inceput in forta cu Cloud Connected, alaturi de o demonstratie impresionanta de artificii si lasere. Un playlist bine pus la punct, ce a inclus atat piese de pe A Sense Of Purpose cat si de pe albume mai vechi.

Exploziv, captivant, astfel se poate descrie concertul In Flames. Din punctul meu de vedere, a fost cel mai senzational concert pe care l-am vazut pana acum si cu siguranta voi merge si la cel din Bulgaria alaturi de Slayer.

Carcass. Toata lumea astepta cu sufletul la gura revenirea unei trupe care a lasat o mostenire impresionanta in aria extreme metal. Pentru mine totul s-a terminat odata cu "Good evening Wacken. Oh sorry, it isn't Wacken". Lasand deopartea parerile personale, prestatia celor de la Carcass a fost buna, in special pentru fanii devotati care au avut un playlist compus in mare parte din piese de pe Heartwork si Swansong.

Un moment emotionant a fost aparitia pe scena a lui Ken Owen care a tinut neaparat sa salute publicul. Totusi, revenirea Carcass nu este atat de extraordinara pe cat se asteptau cei din public si presa, lucru mentionat chiar si in revistele de specialitate.

Seara s-a terminat cu un recital Venom, ocazie cu care trupa a filmat si un DVD. Trupa a cam ruginit si asta s-a vazut chiar de la prima piesa, Black Metal. Nu este o parere personala ci una generala. Parca lipseste forta de alta data. Abilitatile vocale ale lui Cronos au cam disparut, astfel ca din concert a lipsit un element important. Chiar si asa, sa vezi Venom e o ocazie unica. In nici un caz nu au avut un show prost, ci poate doar asteptarile au fost ceva prea mari.

In concluzie, Hellfest a inceput in forta cu o organizare mult mai buna decat in anii precedenti. Pornind de la conditii si sunet, totul a fost executat ca la carte, lucru apreciat si de catre public.

Galerie foto HELLFEST - DAY ONE

Buvnitz