Mah baieti, am citit ce am citit din explicatiile voastre si nu sunt cu totul de acord despre cercul cvintelor.
Rolul "obiectului" in cauza e simplu - el indica numele fiecarei tonalitati cu alteratii. In sens ascendent, de la do in sus, din cvinta in cvinta obtinem numele acelora cu diezi, dupa cum urmeaza:
DO major (zero alteratii) ...remifa...SOL
SOL major (1 ♯ la cheie) ....lasido... RE
RE major (2 ♯ la cheie) ...mifasol...LA
LA major (3 ♯ la cheie) etc.
In sens descendent, de la do in jos, obtinem numele acelora cu bemoli, asadar:
DO major (0 alteratii) ...silasol...FA
FA major (1♭ la cheie) ...aici se impute treaba...mi♭redo...SI♭ - fa-si♭, cvinta perfecta
SI♭ major (2♭ la cheie) ...la♭solfa...MI♭ - si♭-mi♭, cvinta perfecta
S.a.m.d.
In fine, cercul cvintelor este un simplu mnemonic pentru muzicieni, care le permite sa detecteze mai rapid in ce tonalitate este piesa pe care o invata. Exemplu de aplicatie in practica:
Piesa noua cu partitura fara tablatura - la cheie, sa zicem trei diezi...cercul cvintelor, 1-2-3 salturi ascendente si obtinem La major (bineinteles, alteratiile nu sunt singurul indiciu al tonalitatii). Pe vremea mea, se invata mai mult ca o poezie, orientativ, si in nici un caz nu constituie vreun pilon al cunoasterii muzicale.
Confuzia porneste de la faptul ca pentru chitaristi, dat fiind ca instrumentul lor are note de aceeasi inaltime(~frecventa in Hz) in mai multe puncte pe grif, nici gama nu este o linie bidimensionala, ca la pian de exemplu, unde claviatura reflecta exact insiruirea notelor de la grav la acut.
Mersi, si daca i-am dat prea pompos, dati-mi una peste ceafa:)